Una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din Neamț, Agapia, a fost vizitată și admirată de mulți oameni de cultură. Ion Creanga, B.P. Hașdeu, Calistrat Hogaș, Alexandru Vlahuță, Mihail Sadoveanu ne-au lăsat mărturisiri în acest sens.
Istoria acestui lăcaș este puțin diferită de a celorlalte. Astfel, între anii 1527-1538 sau, după alte surse între 1541-1546, Petru Rareș și soția sa Elena ctitoresc Agapia din Deal, probabil pe locul unui schit de lemn ridicat aici la sfârșitul secolului al XIV-lea sau la începutul secolului al XV-lea.
Ctitoria lui Petru Rareș este reconstruită între 1574-1579 și între 1582-1591 de Petru Șchiopul și soția sa Ruxandra. Așezată pe un platou cu acces dificil, Agapia din Deal îți mută la începutul secolului al XVII-lea, toate anexele gospodărești pe locul unde se află azi Agapia din Vale. Datorită degradării în timp și a incendiilor, refăcută în câteva rânduri, Agapia din Deal ajunge un schit amplasat într-unul din cele mai pitorești peisaje ale regiunii.
În secolul al XVII-lea, hatmanul Gavril, fratele lui Vasile Lupu, și soția sa Ana, înalță pe locul vechii biserici de lemn Agapia din Vale.
Mănăstirea suferă la rândul ei atacuri ale tătarilor, turcilor și polonezilor și este incendiată în 1821. În 1823 biserica suferă reparații serioase dar este refacută radical între 1858-1862. Pictura este realizată chiar de Nicolae Grigorescu, al cărui penel înnoitor a sfărâmat vechile canoane cautând modele printre oamenii din jur.
Trebuie remarcat de asemenea autoportretul artistului aflat în partea stângă, rândul de sus, al catapetesmei. Din fericire, incendiul din 1903 avariază mai puțin pictura, una din marile atracții ale bisericii. Restaurată în secolul nostru mănăstirea conține și un muzeu cu odoare, cărți bisericești, îmbrăcăminte sacerdotală și mai ales vestitele “broderii de Agapia”.
Capodoperă a artei religioase, închizând în ea o istorie de câteva secole, vârâtă între munți și înconjurată de brazi, mănăstirea Agapia îndeamna cu căldură la popas și la reculegere.
Lasă un răspuns