Ca şi Moldova, Oltenia este renumită pentru vestigiile sale şi pentru mulţimea mănăstirilor ale căror ziduri închid deopotrivă artă şi istorie. Una dintre acestea este, fără îndoială, Mănăstirea Bucovăţului, cunoscută şi sub numele de Cosuna.
Aflată în satul Mofleciu, judeţul Dolj, este, după unii o ctitorie din secolul al XVI-lea a boierilor Craoiveşti, dată fiind forţa şi bogăţia acestora. Alţii susţin că biserica a fost construită de Ştefan Banul. Pisania menţionează chiar înălţarea ei în anul 1572 de către Ştefan biv vel Clucer şi fiul acestuia Pârvu Clucerul, în timpul domniei lui Alexandru Voievod. Mănăstirea a fost admirată în 1656 de Paul de Alep care o considera “un mare edificiu de piatră zugravită frumos în toate părţile”. Realizată din caramidă, construcţia are un plan treflat cu altarul heptagonal. Faţada este împărţită în două registre printr-un tor, subliniat de un rând dublu de dinţi de ferăstrău. Ambele registre sunt decorate cu şiruri de firide, retrase faţă de suprafaţa zidurilor şi terminate, în partea superioară, cu arcade sprijinite de pilaştri. Pictura, care îi încântase atât de mult pe cărturarii de odinioară, are patru straturi.
Prima zugraveală a fost realizată în 1574. Din această pictură nu se mai poate “citi” aproape nimic pentru că peste ea s-au suprapus încă trei, cea de acum fiind realizată în 1813. Pe peretele de apus al naosului se află o cronică murală pictată, acest lucru constituind un unicat în Tara Românească. Ca toate locaşurile din ţara noastră şi Mănăstirea Bucovăţului a suferit de-a lungul veacurilor vitregiile istoriei.
Pustiită în 1781, cu clopotniţa dărâmată de Jiu în 1834, ea a fost părăsită de călugări în 1848. Biserica a funcţionat însă ca biserică de mir până în 1896, de unde se vede importanţa care i-a fost acordată. Intrată în atenţia Comisiei monumentelor istorice, ea a fost restaurată în 1929 fiind una dintre mândriile Craiovei şi ale întregii ţări, dovedind o viziune artistică într-o continuă prefacere.
Lasă un răspuns