A suferi de “ şefie” nu e ceva neobişnuit sau ruşinos. E un fapt al zilelor noastre şi m-am gândit că ar fi timpul să-i educ puţin pe cei în cauză. Nu vreau să îi fac să se simtă prost, cum ziceam, nu e ceva ruşinos. Vreau însă să-i învăţ cum să facă treaba până la capăt, nu pe jumăte : una e să fii şef (sau să te dai unul) şi alta e să fii şef BUN.
- Daca eşti “ şef” acasă, asta nu înseamnă că ţi se va recunoaşte “ funcţia” şi la muncă (decât în cazul în care cineva te-a numit oficial).
- Oamenii din subordinea ta sunt unici şi automat au caractere diferite. Nu-i trata ca pe o turmă de oi. Trebuie să-i caştigi cu mintea, nu cu biciul. Dacă vrei să te respecte (spre asta TREBUIE să tinzi!) tratează-i cu respect. Respectul câştigat aduce cu el tot ce e mai bun : ajutorul, dragostea, înţelegerea, voia bună, colaborarea.
- Când vrei ca oamenii tăi să rezolve o problemă, nu da ordine. Asta se întâmpla pe plantaţia de sclavi, curtea boierului plină cu robi şi s-a păstrat încă în armată şi poliţie. Dacă eşti un om isteţ, e bine să te foloseşti de “ vorba dulce” şi să spui “ Georgescule, am ceva de rezolvat. Poţi, te rog, să mă ajuti?”. Nu numai că o să te ajute, dar o să te privească cu alţi ochi, pentru că, spre deosebire de alţi şefi, l-ai tratat ca pe un om, nu o unealtă personală.
- Oricât de supărat ai fii, nu jigni tot ce întâlneşti în cale. La muncă eşti şef, dar în pauza de masă, pe stradă şi oriunde în altă parte eşti om, şi sigur nu ţi-ar plăcea ca cineva să te trateze în acest fel. Spune-le oamenilor tăi că eşti supărat (deşi o vor observa şi singuri) şi că vrei să fii lăsat în pace câteva momente ca să te aduni.
- Dacă unul din oamenii tăi a greşit, nu-l arunca în groapa cu lei. Va fi destul de afectat de ceea ce a făcut şi nu are nevoie de încă un şut, ci de o mână care să-l sprijine. Te va ţine minte toată viaţa pentru un bine, şi o rugăciune în plus pentru sufletul tău nu strică.
- Dacă vrei să fii un şef respectat ţine-ţi viata personală acasă şi permite-le şi celor din jur să facă la fel. În cazul în care cineva îşi povesteşte viaţa la muncă sau poartă o discuţie telefonică personală, încearcă să nu auzi, sau dacă ai auzit, uită! Nu fii unul din şefii care se folosesc de aceste informaţii ca să atace persoana mai târziu. Nu numai că e lipsit de bun simţ, dar nu e o faptă caracteristică unui şef.
- Dacă totuşi nu vrei să renunţi la maniera de a conduce cu biciul, trebuie să ştii că vei avea de-a face cu trei tipuri de oameni:
- subalternii slabi de înger care sunt învăţaţi cu ordinele, şi care vor face tot ce le zici fără să le auzi vocea (în zilele noastre aceştia au cam dispărut);
- subalternii care te suportă cum eşti şi îţi împlinesc orice cerere fără să crâcnească, dar care te vorbesc pe la spate şi te sapă mărunt;
- subalternii care nu te recunosc de şef, nu se supun, vociferează şi ajung să te ignore ori să-şi schimbe locul de muncă.
- Ce trebuie să înţelegi înainte de toate e că vechimea, cunoştinţele sau ordinele nu te vor ajuta să te impui cu success, ci caracterul pe care il ai.
Lasă un răspuns