Patriarh biblic, fratele mai mare al lui Moise, colaboratorul şi locţiitorul său sacerdotal în exercitarea cultului lui Yahweh, iniţiat în mânuirea tabernacolului şi în esenţa mitologică şi doctrinară a religiei ebraice Aaron săvârşeşte sacrificiile curente pe jertfelnicul din Cortul Descoperirii, ca şi jertfa dublă a ţapului ispăşitor, pentru Yahweh şi Azazel, deşi raporturile cu tabernacolul îi sunt limitate, el neputând să intre “orişicând înăuntrul sfântului locaş, dincoace de perdeaua din faţa capacului care este pe chivot, ca să nu moară” (V. T., Leviticul, XVI, 2), dacă admitem ipoteza că era vorba de un element producând descărcări electrice, reluat din ştiinţa secretă a templelor egiptene.
Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, aducând înaintea jertfelnicului “foc străin”, sunt mistuiţi de “focul lui Yahweh”. Moise fiind bâlbâit, Yahweh i-l impune pe Aaron ca “tălmaci”, deci purtător de cuvânt (V.T., Exodul, IV. 15-16). Reprezentându-l pe Moise în faţa faraonului, Aaron e investit cu puterea miracolelor: “ridicând toiagul, a lovit apa Nilului”, care “s-a prefăcut în sânge” (V. T., Exodul, VII. 20), dar ştim că în anotimpul ahet apele din Nil, vâscoase şi verzi la început, devin brusc sângerii şi potabile. Aaron moare în împrejurări misterioase, fără dreptul de a ajunge în Ţara Făgăduinţei, funcţia sacerdotală transmiţându-se fiului său Eleazar (V. T., Numerii, XX. 24-26).
Lasă un răspuns