După F. A. Mesmer, fiindcă magnetismul animal se calchiază grosso-modo după ceea ce se ştia în secolul al XVII-lea despre magnetismul fizic, “fluidul” putea fi dirijat prin conductori. Puterea mâinilor nu mai era obligatorie. Magnetismul animal putea să fie captat de un receptor şi distribuit de tije de fier. Receptor era în acest caz o cuvă gigantică, pe care Mesmer o instalase în frumosul său apartament parizian. în acest “ciubăr” se scăldau sticle umplute cu apă magnetizată, pilitură de fier şi sticlă pisată, dispuse în raze. Puterea vitală era îndreptată către o sticlă centrală.
Acest “acumulator”, cum spune Kurt Seligmann, avea un capac din care ieşeau tije articulate şi corzi. Era de ajuns ca pacienţii să ţină aceşti “electrozi” sau să-i pună pe zonele afectate ale corpului. încăperea în care aveau loc şedinţele semăna mai mult cu un salon, în care se discuta, se asculta muzică, se recep-ţionau toate efectele benefice ale influen-ţelor astrale, decât cu o mohorâtă cameră de spital. în definitiv, Mesmer descoperise primul contururile psihoterapiei.
Lasă un răspuns