Anat a fost zeiţă din panteonul ugarit (mitologie feniciană), fiică a zeului El, având 2 funcţiuni fundamentale: zeiţă a fecundităţii şi a dragostei, dar era cunoscută şi ca zeiţă războinică.
Pe de o parte, e socotită sora zeului Baal şi numită cu epitetul enigmatic „Ruda popoarelor”, fiind protectoarea omenirii, sau cu epitetul „Fecioara” (ceea ce nu înseamnă virgo intacta, ci femeie fără copii); în această ipostază, pare o zeiţă cochetă, întrucât zilnic, după toaleta matinală, cele 7 cameriste ale ei o parfumează; dar deopotrivă îi plac măcelurile sângeroase, sângele fiind un simbol principal al fertilităţii.
Credincioasă lui Baal, pe care îl însoţeşte pretutindeni şi îl slujeşte îndeplinind numeroase misiuni, Anat e o zeiţă a manifestărilor extreme: când de maximă ferocitate, când cu spiritul cel mai pacific; după ce Baal a fost înghiţit de Mot, zeul infernal al morţii, Anat l-a căutat în măruntaiele pământului (cf. Isis căutând pe Osiris, Ishtar pe Dumuzi, Aphrodite pe Adonis).
Masacrele sângeroase contra duşmanilor lui Baal le efectuează cu exuberanţă: este simbolul firesc faţă de calitatea de îngrăşământ pe care l-a avut sângele, uman şi animal, în vechile culte agrare; în acest sens era numită „Anat-pe-ogor” şi „Săptămâna muncilor câmpului” (o inscripţie feniciană târzie o numeşte „Puterea de viaţă”).
Probabil pentru ambele funcţiuni, Anat are aripi, cu ajutorul cărora poate zbura, mai ales planând la suprafaţa pământului. Zeiţă virginală, Anat era şi ocrotitoarea dragostei şi fecundităţii în lumea umană; dar simbolul esenţial este primenirea anuală a vieţii terestre, care se asigură prin ritualurile repetând tăierea în bucăţi a trupului lui Mot şi semănarea acestora pe ogoare, ca a boabelor de grâu; în plan religios, aceste ritualuri traduceau crizele periodice de mânie ale zeiţei.
În cadrul cultului ei agrar, era reprezentată cu coarne de vacă ce încadrează discul solar, de unde şi comparaţia atributivă cu zeiţa egipteană Hathor. De fapt, hicsoşii au adus cultul zeiţei în Egipt, unde ea a fost adorată la Tanis (în Delta Nilului) şi socotită fiica zeului solar Re, soţia lui Seth şi zeiţă a războiului, înfăţişată cu o coroană cu panaş, iar în mâini cu scut şi secure.
Coloniştii evrei târzii din Elefantina (Egiptul de Sus) au făcut din Anat paredra zeului Yahweh. Dar pretutindeni, Anat era în relaţie cultuală cu ideea de reglementare a naturii, şi aici rezidă, după unii mitologi, explicaţia violenţelor zeiţei, ca simbol al dezlănţuirii elementelor ce primenesc forţele din natură.
Lasă un răspuns