Cărţile cele mai cunoscute şi cele mai utilizate în parapsihologia experimentală, pentru a pune în evidenţă percepţia extrasenzorială, sunt cărţile specialistului în percepţie, Dr. Karl Zener, numite astfel pentru că el le-a inventat acum mai bine de şaizeci de ani. Fiecare dintre aceste cinci cărţi are unul din următoarele simboluri: pătrat, stea, cerc, cruce, trei linii ondulate.
Jocul are 25 de cărţi. Se bat cărţile fără a le cunoaşte. Dacă este vorba de o experienţă privind telepatia, agentul priveşte atent cărţile una după alta, iar percipientul, despărţit de agent printr-un ecran opac sau aflându-se într-o cameră vecină, trebuie să dea răspunsul, pe care o a treia persoană îl consemnează imediat.
La sfârşitul fiecărei şedinţe se “despoaie” rezultatele. Dacă media probabilă depăşeşte cinci reuşite, şi asta pentru o serie destul de lungă de experienţe, se consideră ca deplin convingătoare interferenţa “psi”-ului. Dacă, dimpotrivă, “jucătorii” obţin o medie de mai puţin de cinci reuşite, răspunzător de acest fapt este considerat curiosul efect de “psi-missing”.
Este uşor de conceput că aceleaşi cărţi Zener pot să servească şi la detectarea clarviziunii şi precogniţiei. În primul caz, agentul priveşte cartea numai după ce a primit un răspuns de la percipient; în al doilea, se ia act de decalajul produs. În lipsa unei instrumentări mai adecvate, privind, de exemplu, culoarea (fără a mai vorbi de alte caracteristici), cărţile Zener nu sunt lipsite de inconveniente.
Dar simbolurile sunt departe de a fi neutre, cu toată alura lor geometrică. Steaua poate să evoce, cum spune Remi Chauvin, drapelul american; liniile ondulate, marea şi vacanţa; crucea, convingerile religioase etc. De atunci, spune parapsihologul francez Georges Clauzure, care a făcut o listă neexhaustivă a lor, şi alte jocuri de cărţi, precum cel al lui Rene Warcollier, au fost experimentate. Nici unul nu este perfect.
Lasă un răspuns