Se parea, până nu demult, că preistoria Americii era scrisă, o dată pentru totdeauna. Toți savanții erau de acord: nu au existat oameni pe continentul american înainte de migrațiile triburilor venite din Siberia, peste strâmtoarea Bering, migrații care au dat naștere unor culturi și civilizații diverse, pe întreg teritoriul nord-american. Iată însă că o nouă privire aruncată (întâmplător!) înapoi, în trecut, va duce, probabil, la rescrierea acestei istorii…
Totul a pornit de la reexaminarea, de către specialiști ai universității californiene Riverside, a faimoasei „mumii de la Spirit Cave”, trupul îmbălsămat al unui om primitiv de circa 40 de ani, descoperit în 1940, la Carson City, Nevada. La data descoperirii, antropologii americani apreciaseră, în urma datării rămășițelor găsite cu Carbon 14, că ele datează de acum circa 3000 de ani.
Noile metode de estimare, folosite de savanții californieni au arătat însă, fără putință de tăgadă, că vechimea lor este mult mai mare, respectiv peste 9000 de ani! Această adevarată „bombă” a stârnit numeroase controverse în rândurile lumii științifice de peste Ocean, nu mulți grăbindu-se să afirme că, pur și simplu, cei din California sunt dornici de publicitate, iar afirmațiile lor sunt gratuite.
Acestora puțin le-a pasat de acuzații și și-au vazut mai departe de „demolarea” teoriei general acceptate în privința vechimii primilor americani. Ei au anunțat că, deși ritualul funerar pare să fie același cu cel folosit de înaintașii actualilor amerindieni, trasaturile omului ingropat difera net de fizionomia acestora. Omul avea craniul prelung și fața mica, rotunda, ceea ce-l face sa semene mai mult nu cu populatiile siberiene (acceptate azi ca prime colonizatoare ale Americii), ci cu cele sud-asiatice!!
Și, ca și cum aceasta controversă n-ar fi fost de ajuns, un eveniment similar apare, la mii de mile de Spirit Cave, în micul oras Kennewick (statul Washington). Seriful de aici îl solicită pe antropologul James Chatters să cerceteze un schelet, găsit în iunie 1996, de doi excursionisti, pe jumatate îngropat într-un banc de nisip, pe malul râului Columbia.
Antropologul face măsurători asupra scheletului găsit, atenție, absolut intact, și ajunge la o concluzie asemănătoare cu cea a colegilor sai californieni: omul, mort în jurul varstei de 50 de ani, nu aparținea rasei amerindiene, originea lui trebuia căutată în altă parte decât în Siberia, iar „vârsta” sa era de peste 8000 de ani! Mai mult, în osul sau pelvian, Chatters observa o incizie, realizată desigur în urma unei lovituri cu un obiect de metal. Savantul trage astfel concluzia că respectivul individ fusese grav ranit în urma loviturii, dar îi supraviețuise, murind peste mulți ani de la căpătatrea ei.
În jurul loviturii, osul se sudase, dar urma acelui obiect se reliefa destul de clar, fapt ce-l determina pe Chatters sa afirme ca este vorba de o sabie, obiect care totusi, dupa cum este indeobste recunoscut, isi va face aparitia, pe scara evolutiei umane, mii de ani mai târziu. Măsurători efectuate la aceeasi Riverside University arata ca el nu se înșelase prea mult în privinta vechimii fosilelor: ele datau de acum 9300 de ani…
Astfel, o întreagă teorie, abia recunoscută, este dată peste cap. Descoperirile de la Carson City și Kennewick denotă că primii americani nu au aparținut, cum se credea, rasei mongoloide, nord-siberiene, ci mai curând celei sud-asiatice, chiar indiene sau aimu. Și totusi, cine a mânuit o sabie pe pământ american acum 9000 de ani?!…
Lasă un răspuns