Alexis Didier (1810-1886), actor şi clarvăzător francez. Acest artist dramatic a abandonat foarte devreme cariera artistică pentru a se consacra apărării şi ilustrării „spiritualismului” (cuvântul spiritism va fi creat abia un deceniu mai târziu de o prietenă şi discipolă a lui Allan Kardec). De altfel, Alexis Didier se arată în toate un mare precursor, dar nimeni nu pare să-şi fi dat seama de aceasta.
Nu numai că precede valul spiritist, care, venind din America, se va revărsa peste Europa continentală începând cu 1853, dar putem spune despre Alexis Didier că este cu adevărat primul medium al timpurilor moderne în deplinul înţeles al cuvântului. Chiar dacă nu se consacră efectelor psihocinetice, care nu i se potrivesc, el duce atât de departe luciditatea, încât prestaţiile sale le depăşesc în calitate pe cele ale subiecţilor mai dotaţi, care vor apărea ulterior, de la Kahn la Pascal Forthuny.
Animat de o filozofie spiritualistă, Alexis Didier nu-şi găseşte liniştea până când nu dovedeşte superioritatea spiritului asupra materiei. Ghiceşte sigur cărţile pe care le ţine ascunse marele iluzionist Robert Houdin; citeşte dintr-o carte ale cărei pagini nu le vede; descifrează cu uşurinţă textul unei hârtii împăturite în patru, puse într-un plic gros sigilat; oricât de improbabil ar părea, el vede prin pereţi…
Capacităţile sale sunt atât de fine, încât el le spune interlocutorilor săi în ce loc se va găsi la întoarcerea lor acasă cutare mobilă, cutare bibelou, cutare lucru personal etc.; interlocutorii lui nu ştiu încă acest lucru… în prezenţa reginei Cristina, ducele de Montpensier îi arată o cutie. Didier nu se mulţumeşte să precizeze natura obiectului care este închis în ea (un ou din zahăr). Mai mult, el afirmă că acest ou conţine bomboane cu anason, fapt ignorat atât de duce, cât şi de regină. După ce a dat indicaţii asupra originii unui medalion, pe care îl purta contesa de Modena, Alexis Didier îi dezvăluie că în acesta se afla o şuviţă care a aparţinut lui Agnes Sorel.
Scurt! El îi convinge pe cei mai voltairieni, pe cei mai sceptici, precum contele de Saint-Aulaire, care, după modelul altora, va deveni un înfocat propagandist al lui. Dar mondenităţile nu-l interesează pe Alexis Didier. El va ţine, până în 1871, şedinţe gratuite de clarviziune cu un public foarte modest.
Lasă un răspuns