De multe ori ne ascundem în spatele curiozităţii, a dorinţei de a şti ce se întâmplă. Acesta este de fapt un control inconştinet. De ce oare ne este frică să lăsăm frâiele şi să vedem ce se întâmplă de fapt? Să fie oare frica de necunoscut? E vreo altă scuză patetică pe care suntem obişnuiţi să o punem înaintea nostră, să o luăm strâns în braţe şi căreia să nu-i mai dăm drumul? E mai confortabil aşa decât să încercăm să aflăm ce se ascunde dincolo de zid, să încercăm să fim conştienţi de ceea ce facem de fapt? De fapt aceste este controlul pe care vrem sa-l detinem.
Se pare că datorită acestui control pierdem destul de multe aspecte din vedere şi deasemenea, destul de multe oportunităţi, pe care noi înşine le blocăm în afara teritoriului marcat de noi. Şi apoi ce facem…ne plângem că nu ne este bine.
Ce înseamnă de fapt acest control?
Din punctul meu de vedere este vorba de bătaia pasului în loc, mai mult, de a face lucrurile în aşa fel încât tot ce se întâmplă să graviteze în jurul propriei persoane. De a primi confirmările pe care le ştim deja şi le acceptăm, pe care le aşteptăm, nimic mai mult. De ce să trecem dincolo de graniţă, ar putea fi destul de periculos, nu? Ceea ce vine nou, trebuie mai întâi verificat cu stricteţe. I se pune verdictul, mai apoi vorbim şi despre, e cel mai simplu. Cu cât ştim mai bine un lucru, cu cât e mai bine cimentat, cu atât e mai sigur, nu aşa ne dictează mintea? (şi aşa apar tiparele)
Cum ar fi viaţa în lipsa acestui control?
Probabil nu am mai avea atât de multe întrebări, nu am mai alerga în fiecare zi după confirmări, nu ne-am mai plânge atât de mult, am trăi într-un mod mai confortabil. Nu ne-ar mai lipsi atât de multe, am avea mai puţine griji…şi probabil lista ar putea continua.
Ce am putea face ca să scăpăm de propriul control? Tu poti sa predai controlul?
Aici vine partea în care voi interveniţi cu idei… Daca tu ai reusit sa predai controlul, sa renunti la ceea ce crezi ca stii doar pentru a fi liber, spune-ne si noua cum ai reusit acest lucru.
Lasă un răspuns