Aşa cum îl înţelege Barthelemy Drevon (şi mai mulţi autori o dată cu el), cuvântul “paranormal” nu presupune sau n-ar trebui să presupună nicio ipoteză prealabilă asupra fenomenelor numite astfel.
“Rămâne stabilit, totuşi, că faptul paranormal ar putea deveni fapt normal, dacă natura şi mecanismul său ar fi cunoscute” (Revue frangaise de psychotronique, nr. 3, iulie-august 1989).
Cum notează Yves Lignon şi Richard Danier în a lor Introduction a la parapsychologie scientifique (Eche editeur, Toulouse, 1989), trebuie să distingem, cu riscul de a face confuzii, între paranormal şi parapsihologic. Se cuvine deci să restrângem domeniul parapsihologiei doar la studiile de percepţie extrasenzorială (ESP) şi de psihokinezie (PK), cum a procedat Rhine?
A include Triunghiul Bermudelor sau OZN-urile în parapsihologic este, desigur, nepotrivit, dar nu şi (de exemplu) fenomenologia misticismului. Cât despre reîncarnare sau “viaţa de după viaţă” etc, acestea sunt lucruri care ţin de credinţă şi de religie, şi nici parapsihologicul, nici paranormalul nu trebuie sau n-ar trebui să se ocupe de ele.
În realitate însă, presiunea publicului este atât de puternică, încât parapsihologul se vede constrâns să dea răspunsuri mai mult sau mai puţin potrivite, conform formaţiei sale iniţiale de cercetător sau după convingerea sa intimă. Astfel încât obiectul parapsihologic tinde să cuprindă tot ceea ce este greu de explicat.
Lasă un răspuns