Fotografii paranormale transcendentale – Imagini din minte cu Ted Serios

Sunt considerate fotografii paranormale, acele expunerile fotografice relizate in maniera misterioasa, mistica, controversata, necunoscuta, a unor entitati, locuri, oameni sau obiecte, in momente si stari diverse. Motivatia primordiala a fotografiei parapsihologice are la baza concepte precum mediumi, oameni cu puteri parapsihice, sau chiar iluzionisti. Din curentul fotografiei paranormale doresc in cele ce urmeaza sa punem accentul pe fotografierea gandurilor.

Despre fotografia paranormala

Din capul locului sa fie clar inteles ca nu ne referim la dubla expunere sau la experimente fotografice ori talente artistice de regizare fotografica.

Tot aşa cum este exclusă astăzi posibilitatea de a fotografia perispiritul defuncţilor în vizită la cei vii (fantome), tot astfel efluviografia (fotografii energetice sau înregistrarea fluidului mediumilor prin orice procedeu), precum şi scotografia (fotografii ale gândirii subiecţilor “PSI” – celor cu puteri paranormale) sunt considerate foarte improbabile de unii parapsihologi contemporani.

Ceea ce putem observa in aceste fotografii paranormale nu are nici o legatura cu fotografierea spiritelor sau a fantomelor. De la inceputul secolului trecut, pana in zilele noastre, se cunosc in arhiva cu documente despre evenimente istorice paranormale urmatorii parafotografi, realizatori sau subiecti de fotografii paranormale:

• Tomokichi Fukurai – Japonia 1910
• Eva Carrière –  Franta aproximativ 1920
• Ted Serios – Chicago anii 1960′
• Masuaki Kiyota – Japonia anii 1970 (fotografii paranormale demascate de magicianul James Randi intr-un show tv live in 1984)
• Uri Geller – Israel 1995

Theodore “Ted” Judd Serios (1918-2006)

Fotografii paranormale realizate de un simplu portar de hotel din Chicago anilor ’60

In 1967 Ted Serios a reuşit, pentru moment, sa ne pacaleasca (si se pare ca o face inca). prin prestatiile lui de medium si toate acele fotografii paranormale realizate cu multa tehnica si talent cu un Polaroid… a atras atentia psihanalistului si parapsihologului american J. Eisenbud si aceea a lui Hans Bender.

Fotografii paranormale cu Ted Serios – Fragment din filmul Detour de Force (2014)

Filmul Detour de Force (lansat pe 7 septembrie 2014) prezinta lumea lui Ted Serios, renumitul carismatic portar de hotel din Chicago anilor 1960. El a fost un fotograf al paranormalului, a produs sute de imagini Polaroid, din mintea sa. Filmul este redat in format 16mm, si contine sesiuni cu inregistrari audio ale lui Ted Serios cu psihiatrul sau Dr. Jule Eisenbud, care i-a sustinut abilitatile.

Este un film mai mult etnografiic decat biografic, portretizand mediile sociale si stiintifice in care mediumul Ted Serios s-a dezvoltat. Detour de Force este un scurt metraj regizat de Rebecca Baron, ce pune in prim plan starea tehnologiilor de inregistrare a imaginii si sunetului, aspecte esentiale in crearea de fotografii paranormale specifice Serios Ted. Este de asemenea un document video care atesta ca producatorii au intrat in contact direct cu materiale din arhive.

Au trecut timpurile în care unii oameni, precum Reichenbach, începând cu 1850, comandantul Darget în 1882 şi doctorul Barsduc mai târziu treceau drept serioşi şi puteau să pretindă că au captat pe plăcile lor fotografice magnetismul animal, sufletul separându-se de corp în momentul morţii sau spiritele elementare…

Ted avea un instrument pe care il plasa pe obiectivul Polaroidului

Sustine ca ii expunea gandurile pe filmul Polaroid

E adevărat, interpretarea pe care parapsihologia vulgarizată o dă procedeului Kirlian poate fi considerată ca un avatar al efluviografiei si a fotografiei spirituale (incercarea de a capta imagini ale fantomelor sau ale altor entitati spirituale, datand de la inceputurile vanatorii de fantome de la sfarsitul secolului al XIX-lea).

Ted Serios, după ce “intra în condiţie” – şi pentru a face aceasta nu găsea nimic mai nimerit decât să îngurgiteze câteva pahare bune de alcool – impresiona placa sensibilă a unui polaroid, concentrându-şi arsenalul mental fie asupra uneia din fantasmele sale, fie, la cerere, asupra vreunei alte imagini.

Din păcate, lumea n-a înţeles niciodată de ce pentru realizarea acestor fotografii paranormale trebuia să se folosească de ceea ce el numea “gismo” sau “gizmo” – acest cilindru acoperit cu hârtie neagră pe care îi plasa în faţa aparatului foto înainte de a declanşa flash-ul. Era el oare atât de gol pe cât s-a spus?