Numele unei tehnici de privaţiune senzorială, utilizată în 1973 de către Ch. Honorton pentru o experienţă de transmitere telepatică. Honorton opera la Maimonides Hospital (New York) cu o infirmieră, Ellen Messer. Experienţa a avut un succes deplin. Ellen Messer stătea confortabil într-un fotoliu, relaxată. I se puneau pe ochi obiecte translucide (mingi de tenis de masă tăiate în două) în aşa fel încât ea nu percepea decât o plajă colorată uniform şi difuz. Căştile ce i se aşezau pe urechi emiteau sunete monotone. În aceste condiţii, timp de 35 de minute, i se cerea să descrie „tot ce îi trecea prin cap” (Yves Lignon).
Nu departe de ea, dar dincolo de un perete opac, un alt subiect „viziona diapozitive”. Comunicarea telepatică funcţiona într-un mod mai mult decât satisfăcător. Experienţa se repeta, alegând la întâmplare 30 de voluntari. Rezultatele au fost pozitive.
Lasă un răspuns