Născut la Sankt Petersburg, pe 10 mai 1897, George baron Lovendal este descendentul unei străvechi familii nobiliare daneze, care numără printre înaintaşi viceregi danezo-norvegieni, precum şi multe alte personalităţi militare, politice şi artistice. Între anii 1914-1917, urmează Şcoala de Belle Arte din Sankt Petersburg.
Din aceeaşi perioadă datează şi prima sa întâlnire cu lumea teatrului, fiind succesiv, la Teatrul Imperial din capitala Rusiei, actor, dansator scenograf. Mânat de vicisitudinile unor tragice evenimente istorice, în 1918 ajunge în Romania, angajându-se ca pictor-scenograf la Teatrul din Cernăuţi. Apoi se stabileşte în Bucureşti. Numeroase expoziţii personale, în ţară şi străinătate, între 1935 şi 1950, îi jalonează creaţia artistică. Dupăa 1950 şi până la sfârşitul vieţii va fi profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Se stinge din viaţă pe 18 februarie 1964. Sunt rare, în veacul nostru, personalităţile artistice de vast orizont spiritual care să se afirme într-o multitudine de domenii ale creaţiei – literatura, arte plastice, arta dramatică, regie, balet…
Excelând în toate aceste modalităţi de expresie artistică, Lovendal se dovedeşte a fi un strălucit continuator al fascinantei tradiţii spirituale renascentiste, dominat fiind de un profund umanism stimulat de întâlnirea cu oamenii şi locurile cu parfum de basm ale patriei sale adoptive. Lor le va dărui cu har un strai nou, pictural, dezvăluindu-le frumuseţea şi dimensiunile veşniciei. În miile de tablouri şi schiţe, el reînvie, mereu şi mereu, chipul ţăranului bucovinean, ale cărui trăsături par să obsedeze penelul portretistului.
De altfel, interesul lui pentru lumea satului românesc trece dincolo de hotarele creaţiei artistice, făcându-l să se numere printre iniţiatorii înfiinţării la Bucureşti a unui Muzeu al Satului – idee materializată în 1932 de prietenii săi, profesorul Dimitrie Gusti şi scriitorul Victor Ion Popa.
O altă dimensiune a operei sale plastice o reprezintă rafinata spiritualitate ortodoxă, exprimată prin lucrările ce restituie atmosfera de reculegere a celebrelor biserici şi mănăstiri bucovinene, precum şi prin realizarea unor icoane împărăteşti (precum cele de la biserica Trei Ierarhi din Iaşi) şi iconostase.
Ca om de teatru, Lovendal a cunoscut toate ipostazele în care se poate regăsi un creator – poet, actor, dansator, mim, director tehnic, regizor, scenograf, secretar literar. Se dăruia spectacolului dramatic – fie acesta pe scena unui teatru din Bucureşti, din Cernăuţi, Timişoara sau Craiova – cu pasiune şi devotament inegalabile. Astfel, chemat la Timişoara să realizeze decorurile pentru montarea operetei lui Lehar „Ţara surâsului”, va fi în stare să picteze fără întrerupere timp de 118 ore!… Neîmpăcat cu limitele tehnice ale epocii, Lovendal se numără printre inovatorii scenei româneşti, imaginând pentru Teatrul din Cernăuţi o scenă glisantă, o alta cu „buzunare” precum şi efecte scenice cu ajutorul proiecţiilor de imagini!
…E dificil, fireşte, ca, în câteva rânduri, să poţi cuprinde personalitatea proteică, de mare complexitate, a unui artist precum Lovendal. Succinta consemnare s-a dorit a fi doar un omagiu adus memoriei unui om pentru care creaţia a însemnat esenţa vieţii, ţelul suprem al existenţei, o pecete a destinului…
Lasă un răspuns