Iluzionismul – paranormalul demonstrat stiintific

Timp de citire estimat: 2 minute


iluzionismul

Prezentându-se ca garant al autenticităţii multor fenomene paranormale, Robert Tocquet dă, în lucrările sale, în contrapunct cu fiecare din isprăvile mediumilor, posibila sa contrapartidă în ordinul prestidigitaţiei, pe care orice bun meta-psihist trebuie, spune el, să o cunoască. Să înţelegem prin aceasta că nu are rost să construim teorii cu sprijinul psihanalizei, sociologiei, istoriei mentalităţilor, al micro şl macrofizicii etc. – şi, în ultimă instanţă, al filozofiei, metafizicii şi religiei – atât timp cât anchetatorul paranormalului nu a supus fenomenul pe care el îl studiază la proba iluzionismului?

Robert Tocquet – “Nici observaţiile, nici experienţele conduse cu marii mediumi n-au adus dovada riguroasă, singura valabilă ştiinţific, a fenomenelor materiale paranormale”

Fără îndoială, această atitudine este percepută ca periculoasă de către cei care preferă să creadă mai degrabă decât să ştie sau să facă proiecte irealizabile… Dar, convins cum este de existenţa fenomenelor paranormale, Robert Tocquet preferă să-şi asume riscul.

iluzionismul

După ce a trecut în revistă faptele care constituie materia parapsihologiei şi care furnizează fundament spiritismului, Robert Amadou, pe care nu l-am putea considera antispiritualist, nu se teme sa afirme că „nici observaţiile, nici experienţele conduse cu marii mediumi n-au adus dovada riguroasă, singura valabilă ştiinţific, a fenomenelor materiale paranormale”.

În Les Grands Mediums el revine asupra subiectului şi se ocupa, în mod special, de evidenţierea criticilor la care mediumi istorici s-au expus din partea parapsihologilor şi a iluzioniştilor. Or, dacă i se pare posibil ca aceşti mediumi să fi produs fenomene realmente paranormale, consideră nu mai puţin sigur ca isprăvile care li s-au atribuit să poată fi toate explicate prin raţiune, bun-simţ sau ştiinţă. Iată, desigur, ce a contrariat convingerile spiritiştilor şi ale parapsihologilor spiritualişti… Cu atât mai mult cu cât marii mediumi avuţi în vedere sunt chiar cei prin care spiritismul s-a constituit ca un corp doctrinal.

Apariţia de fantome şi de ectoplasme, de fenomene luminoase, producerea de atingeri „spiritiste” sunt, bunăoară, la îndemâna tuturor. Este suficientă doar o regie adecvată. Iluzionistul Bartolomeo Bosco (1793-1863) a fost atât de popular la vremea şi în ţara sa (Italia), încât numele său a devenit sinonim cu prestidigitator.

Dar Henri Robin (1805-1874) a făcut şi mai mult: în teatrul său, pe care-l transformase în castel bântuit, el proiecta „umbre” albe, însoţite de zgomote înfiorătoare. Spectacolul era atât de „adevărat”, încât Henri Robin trebuia să le amintească celor care plătiseră pentru „a se juca de-a frica” faptul că aceste fenomene erau simple trucaje… El a demascat, de altfel, mai mulţi falşi mediumi, obligându-i astfel pe spiritiştii cei mai puţin creduli la mai mult discernământ.

vezi Primul laborator de experimente paranormale


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Bogdan Cristescu

Păreri și impresii:

2 răspunsuri la „Iluzionismul – paranormalul demonstrat stiintific”

  1. Avatar fotograf nunta
    fotograf nunta

    Eu sunt mai practic ca om mai obiectiv si merg pe ideea ca orice fenomen ciudat sau greu de explicat are mereu o explicatie logica:)

    1. Avatar Cristescu Bogdan
      Cristescu Bogdan

      Păi aşa este. Aici intervine un filon filozofic. Acum 1000 de ani forma logicii nu includea obiecte care funcţionează singure (de exemplu o pompa electrică), după ce un individ a creat obiectul, logica a mai crescut puţin. Aşa şi azi, probabil este ilogic ca un om să poată să se teleporteze, deşi teoria din mintea tuturor deja cere un exemplu practic, aşa că toţi se chinuie să creeze o maşinărie, ea va teleporta oamenii, conceptul va fi perfect logic când informaţia va fi liberă tuturor, şi apoi oamenii vor purcede la a se teleporta ei înşişi, având la bază un experiment practic, o maşină.

      Bine, aici am punctat puţin faptul că totul este în mintea noastră, iar dacă nu este, vine de undeva, şi ori iese ori stă şi aşteaptă să iese!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *