Mamă, fii bună
deschide larg cu cheia fermecată
ascunsă în sân,
uşa copilăriei.
Ia-mă de mână
şi cu pas uşor
ajută-mă să trec pragul amintirilor.
Învaţă-mă din nou legile lumii în care am pătruns:
şi graiul, şi mersul, şi bucuria nestăpânită…
Mamă, nu te împotrivi
învaţă-mă să sufăr
tu ştii că această învăţătură
îmi va prinde bine mai târziu…
Eşti obosită, mamă…
Toate florile cireşului de la fereastră
s-au scuturat în părul tău…
Stai jos…uite, mă voi aşeza lângă tine si te voi privi mult, mult
până îmi voi simţi ochii lăcrimând
a durere.
Mamă, fii bună
închide cu cheia fermecată
ascunsă în sân
uşa copilăriei.
Şi noi să rămânem înăuntru…
Autor: Glodeanu Veronica
Lasă un răspuns