Judeţul Neamţ, dominat de culmile Ceahlăului, se înscrie în istoria Moldovei şi a întregii ţări ca un ţinut de deosebită importanţă. Numeroase sate şi locuri stau mărturie a unei istorii zbuciumate şi la fel de numeroase biserici şi mănăstiri dovedesc dragostea de frumos şi dorinţa de supravieţuire a oamenilor prin credinţă. Printre aceste locaşuri se numără Mănăstirea Sihăstria situată în decorul de basm cu care suntem atât de obişnuiţi în această parte a ţării.
Se pare că Mănăstirea a fost înălţată în 1734 de episcopul Huşilor şi mai apoi al Romanului Ghedeon. Mica biserică de lemn, ridicată aici, la 3 km de Mănăstirea Secu, a primit numele pe care îl poarta şi azi. În timpul evenimentelor dramatice de la 1821, luptele dintre eterişti şi turci au distrus bisericuţa care a ars în întregime. După numai trei ani, în 1824, stareţul mănăstirii Neamţ şi Secu, ajutat de renumitul meşter Niculae Cernevski, a înălţat biserica de zid care există şi în zilele noastre. Pictura originară, realizată de zugravi necunoscuţi, a fost în bună parte degradată de trecerea timpului.
Au fost construite chilii pentru călugări şi întregul ansamblu a fost împrejmuit cu ziduri. În corpul de chilii dinspre sud se află un paraclis împodobit cu picturi realizate de monarhul Protcenco. Acestea sunt de mare frumuseţe îmbinând cu subtilitate elementele bizantine cu cele ale Renaşterii. Tot în partea de sud, în apropierea turnului de intrare există, păstrată în bună stare, o cişmea din 1842.
(via Filme Ortodoxe)
În apropierea mănăstirii, la doar trei kilometri se află o poiană în mijlocul căreia este înălţat din veacul al XVIII-lea schitul Sihla.
Lasă un răspuns