Incașii se considerau fii ai Soarelui. În onoarea lui ei au ridicat numeroase temple a caror organizare reflectă o cosmogonie complexă ce continuă încă să-i intrige pe arheologi.
Incasii cunoșteau solstițiul de vară și cel de iarnă. Dovada o constituie cele opt turnuri la răsărit de orașul Cuzco și celelalte opt la apus. Turnurile mici erau strajuite de o parte și de alta de câte un turn mare și erau așezate fiecare la douazeci de picioare unul de altul. Cele mari au fost înălțate pentru a se avea o buna privire asupra turnurilor mici și mai ales asupra locului dintre ele pe unde trecea Soarele la rasarit și la apus în ziua solstițiilor. Fiecare turn de la răsărit corespundea altuia de la apus pentru solstitiul de vara sau cel de iarna. Ca sa afle ziua solstitiului, un Inca se aseza la rasaritul și la apusul Soarelui într-un loc anume de unde putea sa vada daca Soarele trece printre cele doua turnuri mici de la rasarit și de la apus. Pentru a afla data în care cădea echinocțiul, incasii au ridicat coloane din piatra asezate în mijlocul unui cerc care încingea piata aflata în dreptul Templului Soarelui.
Prin centrul său trăgeau, cu ajutorul unei sfori, o linie de la rasarit la apus. Dupa umbra aruncată de stâlp peste linie, ei vedeau când se apropie echinoctiul iar când umbra se asternea peste ea la rasarit și la apus iar la amiaza Soarele scălda toata coloana fără a face umbra în jurul ei, era limpede ca a sosit ziua echinoctiului. Aceste considerente astronomice nu i-au multumit însă pe cercetatori. Ideile de acest tip ale incasilor nu s-au bazat pe o cunoastere aprofundata a fenomenelor fizice ci pe o intuitie pragmatica și o inventivitate ce continua sa-i surprinda pe contemporanii nostri. Cronicile spaniole, de pilda, atesta faptul ca incasii foloseau linia orizontului și a diferitelor repere cum ar fi, de pilda, stâlpii, pentru a urmări miscarea planetelor și a constelatiilor pentru a stabili datele la care aveau loc sacrificiile umane și animale. Ei au reușit să întemeieze doua calendare relativ precise de douasprezece luni. Primul se baza pe observația atenta a mișcărilor Soarelui, a solstitiilor, echinoctiilor și zeniturilor. Acesta delimita anotimpurile agricole și unele sarbatori cum ar fi cea din 21 decembrie, numita Capac Raymi, în cursul căreia maestrii se ocupau de inițierea adolescentilor. Cel de-al doilea calendar, corelat cu fazele lunii, avea o destinatie teologică.
Cuzco, centrul lumii
Înțelegerea mișcării astrelor era un lucru extrem de important pentru o aristocratie care pretindea că se trage din Inti, zeul-Soare și că centrul lumii se afla în capitala imperiala Cuzco. În acest loc, Inti ar fi ordonat primului Inca, patriarhul Manco Capac, să se stabilească împreună cu fiii și fiicele sale. Aici au fost construite primele temple închinate Soarelui și altor astre.
Patruzeci de drepte virtuale, un fel de linii de mira numite ceques pornesc din aceste temple. Ele împart Imperiul și lumea întreaga în patru provincii. Pe aliniamentul aproximativ al acestor ceques se înșiră locurile sfinte, fântânile, formațiuni stâncoase și depresiuni aflate în posesia diferitelor clanuri. Liniile de mira, în opinia unor specialisti, ar fi vizat unele constelații semnificative pentru riturile Inca. O ipoteză indrazneață totuși ținând seama de faptul ca doar unele linii par să urmarească mișcarea unor astre. O descoperire recenta a astrofizicianului american David Dearborn resuscita dilema astrala. Aflat în orasul Machu Pichu din Anzii Peruvieni, lângă ruinele templului Toreon, el a observat cum razele Soarelui trec peste vârful muntelui San Gabriel, traverseaza fereastra orientala a templului luminând direct altarul tăiat intr-o stâncă. Cercetările continuă. Deocamdată majoritatea specialiștilor înclină să creadă că orientarea razelor Soarelui are mai degrabă un rol topografic decât astral.
Lasă un răspuns