Oboseala scolara si televizorul

Un psiholog american, și anume E. Meyer, ca și o echipă de medici suedezi condusă de A. Lindström, aprofundând consecințele de ordin sanogenetic ale suprasolicitării produse de televizor în rândurile copiilor și scolarilor, ne avertizează asupra faptului că dintre aceștia se recrutează viitorii insomniaci ai vârstei adulte. In ipoteza că aceștia au urmărit în perimetrul copilăriei și adolescenței, relativ frecvent, programele TV. Si asta pe parcursul a cel puțin cinci ani. Cat despre oboseala scolara, asta se resimte datorita programului supraincarcat si adesea lipsit de logica,

Să tinem cont de faptul că televizorul prelungește în noapte oboseala de peste zi. In special oboseala de ordin nervos, lucru valabil mai ales la copii, preșcolari și școlari. Se desființeaza în felul acesta acel crepuscul biologic ce survine, de regulă, atunci când se trece de la starea de veghe la cea de somn. Acest crepuscul asigură inducerea somnului și, implicit, a repaosului compensator. Noaptea, așadar, a fost scurtată în mod mecanic. Uitatul la televizor deplaseaza spre miezul nopții ora culcării, cea a trezirii însă rămânând nemodificată.

Ce influenta are oboseala scolara si televizorul asupra copiilor

Un studiu pe marginea acestei teme a fost efectuat și în țara noastră, în cadrul clinicii de pediatrie de la Spitalul Fundeni, de către Prof. Dr. Gh. Goldiș, fostul titular al acestei clinici, și de către colaboratorul său Dr. Sebastian Nicolau. Intr-un articol apărut într-o publicație medicală, ne spun, printre altele, următoarele:

“Din experiența noastră în cadrul Clinicii de Pediatrie a Spitalului Fundeni, am observat la unii copii oboseala scolara, tulburări de somn, coșmaruri, anorexie psihogenă, stări de iritabilitate, nervozitate, randament școlar redus. Aceste fenomene au fost observate la copiii care privesc programul TV până la sfârșit, după care se culcă. Aceste simptome sunt și mai evidente în zilele de duminică. Copilul este de multe ori “țintuit” în fața televizorului”.

La rândul ei, președinta Federației Italiene a Psihiatrilor, alertată de suprasolicitarea pe care o exercită televizorul asupra școlarilor și a preșcolarilor, o denumește pe aceasta “trauma video” și cere să-i acordăm atenția cuvenită. Atât ea, cât și alți specialiști în această problematică, doresc să determine Organizația Mondială a Sănătății să includă “trauma video” pe lista noilor patologii.

Despre oboseala scolara si cea acumulată în fața computerului vom vorbi într-un articol viitor, pentru că în ultimul timp a luat proporții.