Un mit mai puțin cunoscut spune că, odată, două femei au vrut s-o lege pe Maica Domnului prin somn. Au fost blestemate ca să facă mereu fire inutilizabile și se prefăcură în paianjeni.
Mult mai cunoscută este altă geneză a paianjenului: o văduvă săracă avea un băiat și o fată, care trebuiau să-și câștige singuri pâinea cea de toate zilele. Fata lucra ca zidăriță, iar fiul ca țesător. Pe patul de moarte, mama lor îi rugă să vină să o vadă. Fata veni imediat, în schimb fiul a spus că nu are timp de vizite. Mama își binecuvântă fiica prefăcând-o în albină, iar pe băiat îl transformă în paianjen. În timp ce albina se poate bucura de produsele ei, lucrarea măiestrită a paianjenului nu folosește la nimic.
Paianjenul se comportă dușmănos față de om și de divinitate. Își țese pânza între crengile copacilor, pentru ca Soarele să nu poată lumina și încălzi pământul. De aceea, Dumnezeu a creat vântul care distruge pânza de paianjen.
Paianjenul este foarte rar utilizat în medicina populară, e folosit de exemplu împotriva frigurilor.
Lasă un răspuns