Încă de mică, crescând la bunici, într-un sătuc. Am avut ocazia să-mi treacă pe la urechi tot felul de povesti de groaza. In acel moment au avut efectul de a-mi provoca un sentiment de frică de necunoscut, de a-mi ridica părul pe întregu-mi corp. În urma acestor povesti, am ajuns să-mi fie frică să ies seara din casă. Uneori daca ramaneam singura acasa dormeam cu toate becurile stinse si cu muzica pornita. Asta ca sa nu aud nici un sunet, care bineinteles, pareau a fi foarte multe la acea vreme.
Am auzit tot felul de povesti de groaza despre spirite, fantome, zombi. Tot felul de întâmplări “ciudate” care de fiecare dată mă lasau cu gura căscată şi cu un sentiment ciudat. Mi se spunea că dacă în timpul nopţii îmi aud numele, dacă aud pe cineva care mă strigă să nu mă uit, pentru că dacă mă voi uita voi fi “luată” sau posedată. Poveşti cu animale şi nu numai… Povesti cu fiinte supranaturale.
Zilele ce urmează plec la bunici şi când mă voi întoarce, voi aduce o serie de poveşti de acest fel, cu toate detaliile. Sper sa fie cât mai multe.
Ştiu că toţi avem astfel de poveşti, aşa că le aştept şi pe ale voastre. Fie trimiti o poveste pe e-mail (pagina de contact) pentru a fi publicate separat ca articol propriu-zis alături de numele vostru sau un pseudonim, fie sub formă de comentarii.
Povesti de groaza reale de la bunici
O să încep cu o scurtă poveste ce mi-am amintit-o, povestită de străbunicul meu, Alexa.
Într-o noapte, cu lună plină, în timp ce se întorcea cu căruţa de la moara aflată într-un alt sat, aflat în mijlocul unui câmp a întâlnit un om. Un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, foarte sobră. Străbunicul meu era un om tare blând şi cu frică de Dumnezeu. L-a întrebat ce face aşa târziu pe drum şi încotro se îndreaptă, însă nu a primit nici un răspuns. Străbunicul s-a mirat, însă străinul s-a aşezat în spatele căruţii, moment în care cai au început să se agite. A încercat străbunicul să intre în vorbă cu el, dar nimic. După câţiva metri, s-a uitat în spatele căruţei şi nimic. Pe o arie foarte mare nu era ţipenie de om…
O altă povestioară, că mi-a venit pofta să scriu aceste povesti de groaza scurte.
Unchiul meu are acum frumoasa vârstă de 50 de ani. Când era tânăr, era moda de a merge la peţit. Şi a plecat el de cu seară la fete (la actuala mea mătuşă). Cum se simţea bine, a poposit acolo până la o oră destul de târzie, cam pe la 3 dimineaţa, când a plecat spre casă. În drumul său avea o casă mai retrasa, ascunsa dupa copaci. Casele se află la distanţe destul de măricele una de cealaltă.
Lângă aceasta se afla o fântână, în afara porţii. Din ceea ce povesteşte unchiul, era întuneric beznă şi ajungând în zonă a auzit cum cineva scoate apă (la ora 3 dimineata ). A spus “Bună seara”, însă nimeni nu i-a răspuns. Se auzea cum cineva scoate apă, dar nu s-a oprit, găleata s-a dat peste cap, a cazut în fântână şi iar a început să scoată apă. Unchiul a spus că într-un minut era ajuns acasă, deşi în mod normal ar fi facut 7-10 minute.
Revenim cu alte povesti de groaza?
Voi reveni cu astfel de povesti de groaza (cred, dar nu sunt sigură, că vor fi înregistrări audio) cu cât mai multe detalii şi le aştept cu mare drag şi pe ale voastre!
Deasemenea o să încerc să aflu cât mai multe despre farmece, descântece, despre morţi, tot felul de povesti spookyy, povesti de groaza! Spuneți-mi ce povesti de groaza ati auzit sau ati trait voi!
Lasă un răspuns