Gerard Croiset (1909-1980), prezicător olandez. De foarte tânăr a dat dovadă de clarviziune. Dar abia în ultimii 30 de ani ai vieţii a dobândit o reputaţie atât de mare, încât parapsihologii şi jurnaliştii veneau de departe ca să-l vadă. Se recurgea la serviciile lui pentru a identifica manuscrise vechi, obiecte de artă, piese arheologice… El a fost, de nenumărate ori, consultat de compatriotul său, profesorul W.H.C. Tenhaeff, directorul Laboratorului de Psihologie din Utrecht.
Şi poliţia apela la el. În timpul unei anchete pe care Gerard Croiset o efectua în 1961 pentru revista Planete, parapsihologul şi spiritualistul Aime Michel reproduce astfel cuvintele unui procuror al reginei: „Nu cunosc niciun caz în care colaborarea noastră cu el să nu fi avut un rezultat semnificativ. El ghiceşte sau, dacă preferaţi, vede întotdeauna ceva ce are o legatură cu problema în care este consultat.
Acest ceva este uneori limpede, uşor de interpretat. În această ţară a canalelor, în care cazurile de înec al copiilor sunt foarte frecvente, el a reuşit, aproape întotdeauna, să ne spună dacă dispariţiile se datorau fugii sau înecului, să ne indice unde trebuie căutat corpul. N-aş mai termina, dacă ar fi să dau exemple. Uneori însă ceea ce vede el nu este de niciun ajutor poliţiei.”
Cazurile în care cuvintele lui Gerard Croiset rămâneau obscure erau, într-adevăr, numeroase. „De aceea noi ţinem întotdeauna — adaugă procurorul reginei, interogat de Aime Michel — să avem drept terţ Institutul de Parapsihologie din Utrecht. Profesorul Tenhaeff, care este un psiholog profesionist, ştie mai bine decât noi să interpreteze imaginile paranormale, foarte adesea simbolice, prin care se exprimă clarviziunea lui Croiset.”
În felul său, parapsihologul reînnoda astfel o veche tradiţie: în Grecia Antică, preoţii însărcinaţi să interpreteze oracolele procedau la fel. XnBesch-ouwingen over het gerbruik von paragnosten, Tenhaeff oferă, între altele, precizări interesante în legătură cu anumite caracteristici ale acestei clarviziuni care nu era realmente eficace decât în cazul în care trebuia găsit un obiect sau un copil care fugise de acasă sau se înecase. El explică această stranie specializare prin faptul că Gerard Croiset avusese o copilărie nefericită şi că, într-o zi, fusese cât pe ce să se înece, fiindcă tovarăşul său de joacă îl împinsese de pe podul pe care ei se aflau.
El vede în toate acestea unul din motivele pentru care metagnomul a găsit, morţi sau vii, mai multe sute de copii dispăruţi. În schimb, clarviziunea lui Croiset nu se exercită în cazuri de hoţie. Tenhaeff a descoperit motivul într-un traumatism din copilăria lui Gerard Croiset: discipol al lui Proudhon (din care el nu înceta să repete faimoasa expresie „proprietatea înseamnă hoţie”), domnul Croiset-tatăl, un om destul de contradictoriu, îl acuză într-o zi, pe nedrept, pe tânărul Gerard că este hoţ. Gerard Croiset a rămas de atunci marcat pentru totdeauna de revolta produsă de asemenea erori.
În ciuda specializării sale, Gerard Croiset era capabil (o dovedeşte una dintre experienţele pe care W.H.C. Tenhaeff o relatează în Parapsihologie) să ghicească cui aparţine un obiect, fără a urma calea deducţiilor raţionale. Mai mult chiar, el ar fi fost capabil să facă predicţii de o exactitate şi de o precizie niciodată atinse, nici chiar de Pascal Forthuny.
Lasă un răspuns