Ar putea fi vorba doar despre o năzbâtie a minţii mele, totuşi vă spun, am observat o asemănare între stele şi becurile oraşului. De pe balcon le văd bine pe amândouă, iar intermitenţa luminii becurilor m-a făcut să mă întreb ce se află între spaţiul dintre lumini. Privind un bec, cu cât eşti mai aproape de el cu atât lumina îţi pare mai continuă, dar cu cât te îndepărtezi mai mult de bec cu atât observi că el pâlpâie şi nu luminează continuu.
La fel se petrece şi cu stelele. Nu cred că sunt singurul care a observat că lumina stelelor fie îşi schimbă nuanţa fie pâlpâie. Da! Exact ca la bec, lumina stelelor pâlpâie. Desigur, ştim şi de ce pentru că fotonul are un comportament ciudat. Nu circulă continuu în linie dreaptă, am putea spune chiar că apare şi dispare, defapt, fotonul are o mişcare de undă.
Ciudat? O particulă care este de fapt o undă? Fotonul în călătoria sa fără ţintă anume se mişcă într-o unduire cu spirele undei de o anumită frecvenţă, având chiar şi un anumit interval.
Mă gândeam că un aparat foto îşi ţine expusă pelicula pentru a capta fotonii într-o perioadă de timp. În acel timp lumina se manifestă în felul ei, aparatul normal este capabil să “vadă” doar lumina, dar nu şi lipsa ei.
Acum să presupunem că am crea un aparat care să fotografieze lipsa luminii, sau mai exact spaţiul dintre pâlpâiala luminii, momentul în care lumina nu este. Va fi întuneric nu? Totuşi, acest aparat ar putea fi precum un aparat de fotografiat, doar că “ochiul aparatului” nu va sta deschis să capteze toată lumina pe o perioadă de timp ci va fi reglat să se închidă şi să se deschidă la un interval egal cu intervalul de apariţie a fotonului, sau cu intervalul distanţei dintre spirele undei de lumină.
Imposibil să creezi acum un astfel de aparat, dar totuşi “privindu-l” cum funcţionează îmi dau seama că pentru ochiul meu nu va fi nici o deosebire. Viteza cu care ochiul aparatului se va închide şi deschide, va fi atât de mare încât voi avea senzaţia că el stă mereu deschis la fel cum face şi un aparat normal, ce captează lumina. Singurul lucru care îmi va furniza ceva diferit va fi poza, finalul, rezultatul, care cel puţin teoretic va fi o întunecime, va fi o poză toată un fundal negru.
Oare ce există acolo unde nu este lumină? Oare se poate crea un astfel de aparat care să “se ferească de lovitura fotonului”?
Lasă un răspuns