Stadiul de mijloc între cele 3 zone ale universului sau între stările existenţei, în mitologia celtică: focul purificator, ca simbol al schimbării veşnice şi al stării de libertate; echivalent cu “Infernul”. În Abred domneşte zeul profetic Gwyon.
Credinţele mitologice din Bretania socoteau că Abren se află în Irlanda şi că sufletele morţilor sunt transportate, ca stafii, în corăbii stranii, spre apus, să fie judecate şi purificate prin foc (în noaptea de 1 noiembrie, când druizii stingeau focul din altare); întoarse în Anun, fiinţele se reîncorporau în Abred, cât timp nu atinseseră perfecţiunea, iar în cazul purificării complete, se duceau pe ultimul lor drum, în Gwynfyd, unde începea stabilitatea eternă.
Întoarcerea din Abred s-a interpretat drept pierderea memoriei, precedând moartea (poate ca simbol al senilităţii).
Lasă un răspuns