(sanscr. açva -cal)
Ritual religios, efectuat ca sacrificiu regal (rajasuya) în cadru solemn (cu consecinţe militare şi politice) în India antică, după un program riguros: regele lăsa în libertate un cal care era păzit de la distanţă şi apărat de o armată puternică; toţi cârmuitorii teritoriilor unde calul pătrundea întâmplător erau datori să se supună de bunăvoie regelui care îndeplinea ritualul, adică proprietarului acelui cal: în caz contrar armata însoţitoare supunea teritoriul prin forţă; după aceea, calul era lăsat să-şi urmeze drumul la întâmplare.
O asemenea campanie ţinea de obicei un an: dacă întregul drum se solda cu succes total, regele trecea la îndeplinirea ritualului açvamedha propriu-zis, calul fiind sacrificat, iar grăsimea lui oferită zeilor, ca ofrandă de recunoştinţă.
Săvârşirea întregului ritual dădea regelui dreptul de a se socoti rege al regilor, stăpân al pământului. Dar o campanie sub semnul sacrificiului calului, obligatorie cel puţin un an, se putea prelungi sau repeta. După o tradiţie arhaică, regele care ar fi îndeplinit, în şir neîntrerupt, açvamedha, ar fi ajuns în stare să ocupe tronul zeului Indra, devenind stăpân peste zei şi univers.
Semnificaţia stă, mai curând decât în ideea imperenităţii zeilor, în repetatele translaţii din cadrul henoteismului Indiei: în felul acesta, açvamedha devenea un simbol al posibilei înlocuiri cultuale a lui Indra.
Açvamedha este un ritual de origine vedică, fiind pomenit în Atharvaveda (XI, 7) şi descris amănunţit în Satapatha Brhmana (XIII. 1). Mircea Eliade semnalează că “sacrificiul indian al calului a înlocuit sacrificiul mai vechi al taurului” (Traite d’hisioire des religions. Paris. 1975, p. 91).
În Brhadaranyaka Upanişad (1. 1), lumea e comparată cu un cal de sacrificiu, pe temeiul unui amănunt mitic despre chipul în care i-a fost revelată înţeleptului Yajnyavalkya una dintre cele 4 Veda (Yajurveda Albă): soarele i s-a arătat cu înfăţişarea unui cal.
Stagnând după epoca vedică, ritualul a fost repus în drepturi sub dinastia Gupta (în timpul domniei lui Candragupta, spre sfârşitul sec. IV î.e.n.). Prin caracterul său, ritualul açvamedha era numai pe măsura regilor.
Lasă un răspuns