Ahura Mazda – zeu al binelui şi creator al universului

Ahura Mazda; Ahura-Mazdah; Italo Pizzi: Ahura Mazdao (Domnul înţelepciunii, Atotştiutorul): grec. Ormazdes, Ormuzd

Zeul suprem din mitologia iraniană, venerat de zoroastrism ca principiu al binelui. Mitologia parsă primitivă populase universul cu spirite (ahura), în fruntea cărora Ahura-Mazda se opunea principiului răului, Angra-Mainyu.

La vârsta de 30 de ani, Zoroastru a avut o revelație. în timp ce aducea apă în zori pentru un ritual sacru, a văzut figura strălucitoare a lui Amesha Spenta, Vohu Manah, care l-a condus pe Zoroastru în prezența lui Ahura Mazda, unde a fost învățat principiile „Bunei Religii” cunoscute mai târziu sub numele de zoroastrism. Ca urmare a acestei viziuni, Zoroastru a simțit că a fost ales să răspândească și să predice religia. El a declarat că această sursă a tuturor bunătăților era Ahura, demnă de cea mai înaltă închinare. El a mai spus că Ahura Mazda a creat spirite cunoscute sub numele de yazatas pentru a-l ajuta, care merită și închinare. Zoroastru a proclamat că unii dintre zeii iranieni erau daeva care nu merită nicio închinare.

Ahura Mazda în Mituri și legende

Născut odată cu Angra-Mainyu de zeul primordial al timpului, Zurvan, Ahura Mazda iese din starea sa de inerţie atemporală, creînd universul şi, prin mişcarea ce o imprimă actul său creator, scoţându-l din inerţie şi pe Angra-Mainyu, cu care intră în impact.

Ahura Mazda a apărut pentru prima dată în perioada ahemenidă (c. 550 – 330 î.Hr.) sub inscripția Behistun a lui Darius I. Până la Artaxerxes al II-lea al Persiei (405–04 până la 359–58 î.e.n.), Ahura Mazda a fost venerat și invocat singur în toate inscripțiile regale existente. Cu Artaxerxes II, Ahura Mazda a fost invocat într-o triadă, cu Mithra și Anahita.

În perioada ahemenidă, nu există reprezentări cunoscute ale lui Ahura Mazda la curtea regală, în afară de obiceiul ca fiecare împărat să aibă un car gol tras de cai albi, pentru a-l invita pe Ahura Mazda să însoțească armata persană în bătălii. Imaginile lui Ahura Mazda, totuși, au fost prezente din secolul al V-lea î.Hr., dar au fost oprite și înlocuite cu figuri sculptate în piatră în perioada sasanidei și ulterior îndepărtate cu totul printr-o mișcare iconoclastă susținută de dinastia sasanide.

Ahura Mazda ar fi venit de la zeul proto-indo-european Wérunos.

Dualismul său cu Angra Mainyu a fost probabil inspirația pentru creștini pentru a adopta ideea dualismului binelui și răului, plasându-l pe Isus Hristos ca reprezentant al binelui, cu Belial ca reprezentând răul. Trebuie avut în vedere că înainte de creștinism, religia iudaică îl ținea pe Dumnezeu responsabil atât pentru bine, cât și pentru rău: „Eu formez lumina și creez întunericul: fac pacea și creez răul: eu, DOMNUL fac toate aceste lucruri. ” – Isaia 45:7.

De atunci, Pământul se află în punctul de echilibru sau de ciocnire între fasciculul de lumină care vine de la Ahura Mazda şi fasciculul de întuneric venind de la Angra-Mainyu. Făcând universul, Ahura Mazda are rolul luminos de producător al tuturor operelor bune: fiinţele, lucrurile, principiile utile oamenilor (pământul fertil, animalele domestice, apele, focul); fiind şi zeul adevărului, înţelepciunii şi binefacerii.

Ahura Mazda a stabilit durata lumii actuale de 12 milenii, divizate în 4 epoci de câte 3000 de ani

• în întâia epocă, Ahura Mazda creează sfinţii şi spiritele Fravashi, organizând haosul spaţial dintre el şi duşmanul său trezit (Angra-Mainyu), într-un univers în mişcare, iar pe acest duşman, râvnind să-i surpe opera, îl opreşte în loc, lovindu-l cu o rază;
• în a 2-a, creează, ca fructificare a luminii, cerul, pământul, ierburile, copacii, animalele şi pe om în timp ce Angra-Mainyu produce demonii şi duhurile rele;
• în a 3-a, Angra-Mainyu invadează pământul, umplându-l de boli, dezastre, ruine, inundaţii, arşiţe şi geruri, de toate flagelurile imaginabile şi de corupţii morale, şi atunci moare primul om creat de Ahura Mazda, Gaya Maretan, iar după aceea lumea e guvernată alternativ de cele 2 principii, când Ahura Mazda creează drept consolare specii noi de cereale, alt om: Yima, apoi eroi şi regi; mai târziu, apare la porunca sa din pământ profetul Zarathustra, aducând oamenilor o lege nouă;
• în   a   4-a   epocă,   va   veni   mântuitorul Saoshyant, un mare reformator (urmaşul sau reîncarnarea lui Zarathustra), care va salva omenirea, iar între Ahura-Mazda şi Angra-Mainyu se va disputa bătălia finală după care Angra-Mainyu va fi aruncat în abis pentru eternitate.

În concepţia avestică, zona binelui e reprezentată de şapte sfinţi nemuritori (amesha spenta): zeul suprem, creatorul universului – Ahura-Mazda; gândul cel bun – Vohu Manah; dreptatea superioară şi ordinea universală – Asha-Vahista; cea mai aleasă cârmuire – Kshathra-Vairya; sfânta pietate, firea sacră, geniul (yazata) feminin al pământului – Spenta-Armaiti; sănătatea şi integritatea existenţei – Haurvatat: nemurirea -Ameretat.

Aceşti 7 sfinţi, probabil arhaici, corespund celor 7 Aditya – zeii arhaici principali din mitologia vedică. Lui Ahura-Mazda îi mai sunt subalterne geniile protectoare: Sraosha (supunerea), Daena (evlavia), Verethraghna (victoria), Rasnu (justiţia) şi numeroşii Fravashi. Zeul suprem e pomenit în documente persane timpurii.

Basorelieful din sec. VI î.e.n., de la Behystun (Kurdistan), îl reprezintă salutat de Darius I, care-i închină 12 regi vasali, Ahura-Mazda zburând pe deasupra capetelor într-un car ceresc pe care îl manevrează cu un soi de manşă sau baghetă magică, mâna dreaptă ridicând-o pentru binecuvântare ori salut; figura zeului e pur antropomorfică.

Basorelieful e însoţit de o lungă inscripţie cuneiformă, începând cu:

„Eu sunt Darius, rege măreţ, rege al regilor, rege în Persia […]. Din voinţa lui Ahura-Mazdah sunt rege, Ahura-Mazdah mi-a dat regatul.”

Inscripţia lui Artaxerxes III, din aşa-numitele Tăbliţe de la Persepolis (sec. V î.e.n.) conţine referinţe mitologice:

„Zeu măreţ este Ahura-Mazdah care a făurit pământul acesta, care a făurit cerul acela, care l-a plămădit pe om, care i-a hărăzit omului propăşire, care l-a făcut pe Artaxerxes rege”.

Unii cercetători găsesc similitudini între Ahura Mazda şi zeul vedic Varuna. Mircea Eliade îl consideră, la origine, zeu uranian, bizuindu-se poate pe o informaţie neclară a lui Herodot (Istorii, I, 131) care-l numeşte, desigur, Zeus, dar indică structura cerească (uraniană) a divinităţii persane supreme.

Ahura Mazda a devenit zeul central, stăpânul omnipotent al religiei iraniene, după reforma atribuită lui Zarathustra; putem bănui că reformatorul l-a ales dintr-un abundent panteon politeist al tradiţiei, unde Ahura-Mazda nu era zeu principal. Ulterior, în textele avestice, Ahura-Mazda este „Domnitorul înţelepciunii” şi „Atoateştiutorul”, având ca „veşmânt tăria bolţii cereşti (Avesta, Yasna, 30, 5).

El dă ploaia, vede de departe, cunoaşte totul şi nu se înşeală în nimic, înţelepciunea sa fiind fără cusur, nu doarme niciodată şi nimic nu-l poate extrage din starea de veghe după cum nicio taină nu poate scăpa privirii lui strălucitoare; este chezaşul cuvântului dat şi al contractelor  dintre oameni,  prin   zeul   Mithra (simbol solar, iar ca nume comun – contract, fidelitate); totodată, este legislator, paznic juridic al universului şi pedepsitorul celor păcătoşi.

În epoca de apogeu al zoroastrismului, Ahura-Mazda capătă ecou şi în teritoriile vecine, căci listele asiriene de zei din sec. VII î.e.n. citează divinitatea Assara Mazas, părând indentificabilă cu Ahura-Mazda.