Specialist american în audiologie, născut în Scoția, Alexander Graham Bell este cunoscut mai ales ca inventator al telefonului. Timp de două generații, familia lui a fost renumită ca o autoritate în domeniul elocuțiunii (exprimare prin cuvinte) și a corectării vorbirii. În timpul adolescenței Bell și cei doi frați ai săi au fost pregătiți spre a continua profesiunea familiei.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Alexander Graham Bell a fost al doilea dintre cei 3 copii ai lui Alexander Melville Bell și Eliza Grace Symonds Bell. El a urmat o școală particulară timp de 1 an, doi ani la Colegiul Royal din Edinburgh (unde și-a luat diploma la vârsta de 14 ani) și a ținut conferințe la Universitățile din Edinburgh și Londra. Primul post ca profesor l-a avut la o școală din Elgin din comitatul Moray, unde el preda muzica și arta vorbirii.
În 1864, a devenit maestru rezident la Academia Elgin Weston House, unde a făcut primele cercetări asupra sunetului. Astfel a devenit cercetător științific. În 1871, Alexander Graham Bell a petrecut mai multe săptămâni în Boston (SUA), ținând conferințe pentru a demonstra sistemul “cuvântului vizibil” al tatălui său, publicat în 1866, ca să îi învețe pe surdo-muți să comunice.
În 1873, Bell a devenit profesor de psihologie vocală la Universitatea din Boston.
Alexander Graham Bell inventatorul telefonului
Lipsit de o abilitate specială în mâini, Bell l-a descoperit pe Thomas Watson, un mecanic tânăr, mare meșter în reparații și fabricant de modele, care l-a ajutat în mod entuziast să proiecteze un aparat pentru transmiterea sunetului cu ajutorul electricității.
În lungile lor discuții purtate până noaptea târziu, proiectul a început să prindă contur. Tații a doi copii surdomuți , George Sanders și Mabel Hubbard, pe care Bell i-a ajutat, au fost impresionați de tânărul savant. Ei l-au ajutat financiar să-și continue cercetările științifice. Deși cei doi lucrau intens la aparatul lor, erau obligați să-și îndeplinească și ocupațiile profesionale, așa că n-a fost surprinzător să se observe că sănătatea lui Alexander Graham Bell a devenit cam precară.
La 6 aprilie 1875, i s-a eliberat un brevet pentru un “telegraf multiplu”, dar după alte 6 luni extenuate de lungi sesiuni nocturne în atelier, Bell a trebuit să se întoarcă în Canada la casa părinților săi pentru a se odihni.
În septembrie 1875 a început să scrie specificațiile pentru telefon. La 7 martie 1876, Biroul de Brevete din Statele Unite îi eliberează brevetul cu numărul 174.465 privin “metoda și aparatul pentru transmiterea vocii și a altor sunete prin telegraf…prin ondulații electrice similare vibrațiilor aerului ce acompaniază sunetul vocal sau alte sunete.”
În mai puțin de 1 an a urmat aplicația comercială, apărând prima sută de aparate.
În mod ironic, telefonul în acea vreme era privit ca o farsă, iar creatorul lui ca un profet sau mai degrabă ca un excentric, fiind subiectul unui litigiu destul de complicat.
Viața lui Alexander Graham Bell de după inventarea telefonului
În 1877, Bell s-a căsătorit cu Mabel Hubbard, cu 10 ani mai tânără decât el.
Activitatea lui Alexander Graham Bell nu se termină cu invenția telefonului. Acesta a fost doar un început. În timp ce era rezident la Washington D.C., Bell și-a continuat experiențele în comunicații, care s-au concluzionat cu invenția fotofonului – care transmitea vorba cu ajutorul razelor luminoase, dar și în cercetarea medicală și în tehnica învățării cuvintelor de către surdo-muți. Bell a inventat și grafonul, în care o bucată de diamant era utilizată pentru a grava cilindrul de ceară pentru înregistrarea vocii.
În 1880, Franța îi decernează lui Bell premiul Volta, în valoare de 50.000 de franci (aproximativ 10.000 dolari americani).
În 1885, Bell a achiziționat un teren pe insula de lângă capul Breton în Noua-Scoție. Înconjurat de amintirile copilăriei din Scoția, aici își construiește o casă de vară și un laborator de cercetări lângă ea.
Din 1898 până în 1904, Alexander Graham Bell îi succede cumnatului său ca președinte la National Geographic, convins fiind că geografia ar putea să fie învățată și prin imagini, mai ales că nu oricine avea bani pentru a călători. Din nou și-a găsit un bun asociat în persoana lui Gilbert Grosvenor, viitorul lui ginere care a editat un ziar educativ unic, ce a atras milioane de persoane din întreaga lume.
Interesat și de aeronautică, a făcut niște experiențe cu niște cerbi-zburători uriași care să transporte persoane. A alcătuit o grupă din 4 persoane tinere printre care un inventator și un aviator american, pentru a-l ajuta să-și materializaze teoria. Cu grupa lui de prieteni, Bell a materializat eleronul, o secțiune mobilă de aripă de avion care controla rulajul. Împreună au mai făcut și un tren de aterizare cu 3 roți. Aplicând principiile aeronauticii și la propulsare maritimă, grupul său a început să lucreze la realizarea unor hidroptere, care s-ar fi deplasat pe deasupra apei cu mare viteză.
Hidrodromul său construit în 1917 depășea 113 km/oră și timp de mulți ani, va fi nava cea mai rapidă din lume.
În laboratorul său din Noua-Scoție a mai încercat și alte subiecte de cercetare, cum ar fi detecția prin sonor și distilarea solară. Alexander Graham Bell și-a continuat studiile asupra cauzelor și eredității surdității.
A murit în 1922 la Baddeck, în Canada, unde există un muzeu al lui Bell.
Lasă un răspuns