Sistemul ne fentează din nou! După ce că nu am aprobat ori nu am fost consultaţi cu privire la implementarea acestei făcătorii numite asigurarea obligatorie pentru locuinţă, sistemul ne mai şi joacă ca pionii la şah, în planul diabolic şi deloc folositor al conducătorilor noştri (a nu se înţelege că aici mă refer la preşedinte, guvern sau parlament) spre o ordine mondială de tot rahatul.
Azi am avut plăcerea să achit taxa asigurării băgate cu forţa, de 83,634 RON, sumă tradusă de altfel căci plata se calculează în EURO – 20 EURO. După ce am achitat, căci pe 15 iulie 2011 e ultima zi, apoi urmând amenzi şi penalităţi (între 100 şi 500 RON), doamna de la ghişeu îmi oferă şi două bonuri de masă în valoare de 10 RON fiecare. Adică practic mi s-a făcut o reducere de 20 RON pentru că am acceptat să fac jocul statului român.
Ce înseamnă totuşi aceste bonuri? Îmi e uşor să fiu fericit cu ele, dar îmi e greu să accept că statul mă iubeşte şi aceste bonuri înseamnă compasiunea sa pentru mine, pentru că ştiu de la societăţile comerciale, S.A.-urile mai exact, ce înseamnă să dai bonuri de masă la oameni.
Cine are de câştigat şi mai exact ce are de câştigat de pe urma acestor bonuri de masă legate de asigurările obligatorii pentru locuinţe, precum fundiţa de un pachet de cadou?
Păi în primul rând eu nu am de câştigat prea mult, căci bonurile respective la nivel de ţară înseamnă o investiţie mare, şi ştiu că statul în acest aspect are clar o spălare de bani, o performanţă de altfel de neîntrecut, dar mai ales e cu spaimă ideea cum că statul scapă de nişte bonuri de masă pe care le are de la ….? Chiar, de unde are statul bonuri de masă de dat de-a moaca, dacă şi aşa economia noastră pute şi nu poate să acopere investiţii precum restaurarea patrimoniului ori sprijinirea agriculturii, ori sponsorizarea studiilor ştiinţifice, ori dezvoltarea industriei autohtone etc. ?
Aplicând briciul lui Occam, rezultă clar: dacă scad suma bonurilor din suma plătită pe asigurare, reiese că asigurarea este defapt aproximativ 63 RON, şi cred că dacă statul a putut să renunţe la 20 RON, din cei 63, mai poate renunţa şi la alţii, ceea ce înseamnă că asigurarea obligatorie a locuinţei nu are o rată fixă în raport sincer cu suma pe care cică o primeşti în caz de dă naiba să te lovească ceva “în casă”. Altfel nu pot explica corelaţia, raportul dintre “reducere” şi suma asigurată.
Nu sunt expert în matematică, dar cred că dacă le iau la rost calculele, undeva dă cu minus dacă nu chiar şi cu perioadă. Îmi pare rău pentru noi toţi cei care suntem fentaţi de sistem…
Personal accept această plată ca să nu îmi creez probleme cu “ei”, dar aş fi bucuros să ştiu că “ei” nu mai există!
Lasă un răspuns