Bilocatia sau cum să fii simultan în două locuri

Cum arată şi etimologia, bilocatia constă în a te găsi simultan în două locuri în acelaşi timp, dar temporar, cum s-a întâmplat cu padre Pio sau cu Sfântul Francois Xavier. După contextele în care se studiază acest fenomen, a cărui probabilitate este infimă, dublul se impută corpului eteric, corpului astral sau corpului spiritual, perispiritului, fantomei odice sau unei apariţii etc.

După credinţă şi sensibilitate, fenomenul este numit: dedublare (fluidică), bicorporeitate, exteriorizare a corpului astral, proiectare a corpului astral, decorporare, ieşire din corp, experienţă extracorporală etc. Cert este că, oricare ar fi doctrinele, bilocatia este atestată în toate civilizaţiile şi în toate epocile, ceea ce, de altfel, nu explică faptul în legătură cu care s-au propus diferite ipoteze.

Exemplu de decorporare sau bilocatie ca și fenomen paranormal neînţeles

Între situaţiile inexplicabile ale paranormalului se numără şi fenomenul de ajutorare pentru ca cineva să fie salvat. Chiar dacă cel ce urmează a fi salvat nu-i cunoscut celui ce-l salvează.

O relatare din sursa olandeză, în sensul sprijinului imediat, ne familiarizează cu întregul proces al acestei intervenţii miraculoase. Un iniţiat în domeniu, povesteşte cum s-a dus cu soţia sa să vadă un film. După debutul peliculei, a simţit o oboseală nemotivată de ceva anume. Soţia a simţit că soţul căzuse deja într-o stare de transă şi nu l-a deranjat. Starea lui trebuia protejată. Astfel omul nu a mai văzut nimic din film, pentru că lent, cum i se întâmplase de nenumărate ori, a “dispărut” din scaun, de lângă soţia sa care se uita la film.

Din cinematograf, a ajuns rapid într-o sală de operaţie. A recunoscut orasul, locul respectiv, unde se afla clinica medicală. Fără nici o oprelişte a ajuns direct în sala de operaţie şi a început să se uite la pacientul căruia trebuia să i se facă o operaţie pe creier – o tumoră. A înţeles că operaţia care urma era foarte dificilă. Dar în acelaşi timp a mai înţeles că acelui bolnav îi trebuia un sprijin din partea celui “ajuns” prin decorporare, deoarece scadenţa vieţii nu-i sunase. Deci trebuia să trăiască, să supravieţuiască operaţiei…

Se afla foarte aproape de corpul bolnavului şi, bineînţeles, nevăzut de echipa de chirurgi. În apropierea creştetului bolnavului a văzut mai întâi ceva asemănător cu o cascadă argintie, în miniatură, care curgea necontenit între stomac şi podea. Ştia ca nu poate interveni cu nimic şi că nu asta era misiunea lui, sosind în sala de operaţie, ci doar să fie prezent acolo cu simpla dorinţă de a ajuta, de a fi prezent pentru salvare.

În multe alte cazuri asemănătoare se face menţiunea că foarte multe persoane, care posedă anumite capacităţi şi se pare că sunt desemnate în acest sens, intervin în momente de cumpănă în favoarea celor primejduiţi. Acest lucru se întâmpla fără ca cel ce ajută să fie conştient de aceasta sau cel care primeşte ajutorul să aibă habar cine-l ajută. Explicaţia fenomenului a fost formulată în acest secol. Este vorba de sprijinul energetic, implicit spiritual, de o dublare a forţei de supravieţuire printr-un potenţial extern, care ajută respiraţia, circuitul energetic al organismului, alte structuri vii, iar aceasta prin fenomenul decorporării, al “plecării” din corpul material.

Timpul în care experimentul respectiv a avut loc era după-amiază. Omul şi-a amintit că de obicei la acea oră se odihnea şi de fiecare dată cădea în transă. Întimplarea cu sala de operaţie il prinsese la film. A fost luat pur şi simplu din sală pentru că era nevoie de el. Operaţia începuse. A rămas decorporat la creştetul bolnavului exact cât a fost nevoie de forţa lui. În clipa când n-a mai fost nevoie, s-a pomenit din nou în sala cinematografului, lângă soţia sa – unde stătuse de fapt tot timpul, într-un “somn” profund. Despre film, avea să-i spună soţia. Despre cel operat, avea să afle că operaţia reuşise, bolnavul se afla în afara oricărui pericol…

Această întâmplare a fost relatată pe larg de presă. Cu toate îndoielile unora, cu exagerările altora, omul poate spune repetând la nesfârşit că a fost acolo. A descris amănunte din sala de operaţie pe care nu avea de unde să le cunoască. A descris figura bolnavului pe care nu-l văzuse anterior niciodată. Tot ce spunea despre plecare şi ce văzuse, era adevărat. Mai rămânea un singur amănunt – cum este posibil acest eveniment din afara normalului?

Decorporarea însăşi este un mister. S-a emis ipoteza plecării spiritului, a unui pelerinaj scurt, cu un scop precis; în cazul de faţă scopul a fost ajutorul, salvarea unui om. În multe alte cazuri se fac referiri la plasarea spiritului într-un timp de care decorporatul nu-şi aminteşte să-l fi străbătut, dar în starea respectivă se recunoaşte pe sine prezent în ambientalul şi epoca în care eşuează…

Ipoteze ce vizează bilocatia sau dedublare:

1. Ar fi vorba de un fenomen oniric, dar această supoziţie este contrazisă de mărturii demne de încredere.
2. Ar fi vorba de halucinaţie: ceea ce nu explică diferenţa fundamentală dintre bilocaţie şi autoscopie.
3. S-ar putea raporta acest fenomen la o banală disociere a personalităţii. În acest caz (cum scrie Michele Curcio în La Parapsychologie de A à Z, Marabout, 1989), subiectul nu ar avea senzaţia de „dedublare fizică” .

„Fenomenul de bilocaţie nu atinge decât spiritul – declară Michele Curcio – corpul fizic nu se mişcă. Dar spiritul poate să intre în contact cu persoane îndepărtate şi să le vadă; el poate să li se arate ca o apariţie materială, dar nu găsim nimic sub mână dacă încercăm să-l atingem.

Totuşi, cum putem citi în articolele din această lucrare (La Parapsychologie de A à Z de Michele Curcio) referitoare la Padre Pio şi la ubicuitate, bilocatia nu are nimic din caracterul apariţiei. Cazul lui Padre Pio care a fost și alături de Papă (asistând la moartea lui) și cu colegii săi călugări în aceeași zi la sute de km distanță, pune la încercare scepticismul unora, mai ales că atestarile sunt documente găsite la Vatican despre acest eveniment, notat din mărturiile celor care au fost alături de Papă lângă pat și au confirmat prezenta călugărului Padre Pio.

Dar, caracterul mistic al bilocației ne poate fi revelat și prin practică și exerciții menite să ne facă familiari și starea și cu senzațiile dedublarii.

Tehnici pentru a practica bilocatia sau dedublarea

Cei care practică bilocatia nu pot fi studiați și notați într-un eventual document științific. Nu pot fi peceptuiți cu stigmatele unei conștiințe influențată de studii universitare, domenii științifice aplicate sau eventuale doctrine sociale menite să supună omenirea sau să o conducă către un ideal barbar.

Maeștrii capabili sau nu de a practica bilocatia ne prezintă pas cu pas cum putem ajunge în acest stadiu. Desigur sunt oameni care vorbesc despre dedublări fără voie (une fel de prezență dublă fără conțiința subiectului). Acest fenomen mai mult l-am putea atribui unei transpuneri, unei proiecții inconștiente. Explicația ar fi aceea că hrana energetică consumată, ne poate induce stări și aptitudini ființei, în profunzime, dar în substrat, în aparență, în ființa grosieră, acestea să nu fie asimilate încă. Ca atunci când picuri pignment colorat în var, la suprafata este colorat dar în interior nu, doar până amesteci.

Robert Shapiro sau Mystical Man mi sa părut a fi un foarte bun maestru pentru cei care vor să perceapă mai multe despre acest fenomen. Cum spune și Robert, practica este secretul dar ea nu trebuie să depășească prea mult timp. Atunci când practici tehnici de bilocație trebuie să fii întrun loc unde nu atragi atenția altor oameni. Nu mai mult de 3 minute pentru începători și exercițiile să se rezume strict la ideea tehnicii practice, adică să nu te abați de la tehnică până nu prinzi experiență.

Vă invit la vizionare …