Broasca testoasa: Cresterea testoaselor de Florida sau cu tamplele rosii

Broasca testoasa de Florida (Trachemys scripta elegans, catalogata precedent ca Chrysemys scripta elegans) este una din cele mai populare specii de reptile, des intalnita in acvariile iubitorilor de animale de companie. Habitatul natural al acestor reptile a fost reprezentat de apele calde din Statele Unite. Paradoxal, in statul care a imprumutat numele popular “de Florida” aceasta broasca testoasa nu a existat in stare salbatica.

Informații generale despre țestoasele cu tâmplele roșii

Testoasele de Florida sunt bune inotatoare. De asemenea, le place sa se incalzesca la soare, pe pietrele din apropierea apei sau, cand sunt mici, chiar pe plantele acvatice ce plutesc la suprafata.

Din punct de vedere al hranirii sunt omnivore, consumand atat proteine vegetale (o varietate de plante ce creste in apa si la mal). Masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 2-4 ani; femelele ajung mai tarziu la maturitate, in jurul vastei de 5-7 ani. In general, masculii au corpul mai mic decat femelele, insa coada lor este mai dezvoltata.

Daca este bine intertinuta, mica broasca testoasa cu tample rosii poate atinge greutatea de 2 kg.

Corpul si carapacea la broasca testoasa de Florida au culoarea verde si sunt ornate cu dungi galbene si negre; plastronul este galben cu dungi negre. Semnul distinctiv este pata de culoare rosu-portocaliu aflata in spatele ochiului.

Femela adulta poate atinge lungimea de 28 cm si o greutate de aproape 2 kg. Masculul adult este mai mic: 15-20 cm lungime la o greutate sub 1 kg. O alta diferenta, in afara de talie, sunt ghearele trei si patru de la labele anterioare ale mascului care sunt mai dezvoltate. Coada este mai lunga si orificiul cloacai depaseste marginea inferioara a carapcai.Sunt animale calme care traiesc bine in acelasi acvariu a unor exemplare de marimi diferite. In perioada de reproducere, masculul poate musca femela mai ales la nivelul gatului si al labelor inferioare.

Broasca testoasa cu tamplele rosii crescuta in captivitate

Daca oferiti testoasei dumneavoastra un mediu propice, cu o temperatura constanta, o dieta variata si sanatoasa, v-ati asigurat un prieten pe termen lung – broasca testoasa de Florida are o medie de viata de peste 100 de ani!

Aceste animale cu sange rece au nevoie de un habitat care sa le asigure doua medii distincte: o portiune de uscat si un bazin cu apa. Pentru inceput, un acvariu cu un volum minim de 100 de litri, in care sa fie amenajata o “mini-piscina” (eventual dintr-un alt rezervor mai mic), inconjurata de pietre, aceasta reprezentand portiunea de uscat a micului ecosistem, este ideal. Ca alternativa, pot fi folosite si bucati de lemn plutitior, pe care broasca testoasa sa urce pentru a se usca. Pietrele folosite trebuie sa nu fie ascutite, pentru evitarea ranirii ce poate determina infectii bacteriene.

Pentru a putea inota in voie, adancimea apei din micul bazin trebuie sa depaseasca lungimea animalului. Deoarece broasca testoasa se hraneste si isi face necesitatile in apa, curatirea acesteia trebuie sa fie aproape o rutina zilnica, pentru a nu se transforma intr-un mediu nesanatos, care ar putea imbolnavi broasca. Un sistem de filtrare este indicat pentru mentinerea apei proaspete intre schimbarile saptamanale.

De asemenea, temperatura apei este un factor important. Zona de uscat a micului habitat trebuie mentinuta intre 25 si 28 grade Celsius, cu un tub de neon ce permite atingerea unei temperaturi optime in apropierea sursei asigura un mediu propice.

Atentie ca sursa de lumina sa fie asezata astfel incat broasca testoasa sa nu poata intra in contact direct cu aceasta – eventualele arsuri vor fi evitate. Temperaturile mai scazute vor determina intrarea in “pseudohibernare” – reptila va inceta sa se hraneasca.

Pentru a intra in hibernare, testoasele au nevoie de temperaturi sub 15 grade Celsius. La temperaturi de peste 15 grade Celsius, aceste animale numai par ca hiberneaza, dar in realitate isi modifica metabolismul si, incetul cu incetul, mor de foame.

Pentru a oferi o hranire corespunzatoare, folositi o larga dieta, atat pentru broastele testoase adulte, cat si pentru tineret. Micile reptile au insa nevoie ca 40% din hrana sa fie constituita din surse proteice animale – exemplarele adulte mananca mai mult vegetale.

Odata ce ati adus testoasa acasa si ati plasat-o in habitatul deja amenajat, lasati-o cateva zile sa se obisnuiasca cu noua “locuinta”. Va fi mai sperioasa in aceste zile, se va ascunde in carapace sau se va scufunda imediat ce va va vedea apropiindu-va de acvariu.

Asigurati-i hrana in fiecare zi, dupa o vreme, micul locatar cu carapace va explora noul teritoriu si va urmari ceea ce se petrece in jur. Cand o luati in palma, aveti grija sa o tineti cu ambele maini. Testoasele se simt mult mai in siguranta cand au o baza sub picioare, iar “inotul” in aer reprezinta pentru ele un stres. Ca fapt divers, oamenii de stiinta au opinat ca multe din vietuitoarele cu sange rece, si in special broastele testoase, sunt… “nemuritoare “. Pe masura ce inainteaza in varsta, ele nu reprezinta semne de imbatranire si, in general, mor in urma atacurilor pradatorilor naturali, a degradarii mediului, in cazul celor crescute in captivitate, datorita ingrijirii inadecvate.

Mediul de viata propice pentru broasca testoasa

Habitat in libertate

Brosca testoasa isi petrece o mare parte a timpului odihnindu-se pe pietrele si bustenii care depasesc nivelul apei, incalzindu-se la soare.

Ele pot fi gasite, cel mai adesea, in rauri si golfuri strabatute de curenti lenti sau in cele cu debit mare si zone de nisip si prundis. In libertate, testoasele sunt considerate animale diurne, petrecandu-si cea mai mare parte a timpului pe uscat, unde se incalzesc la soare, folosind pentru aceasta locuri bine stabilite, intrebuintate in acest scop de generatii.

Testoasele evita locurile aflate in apropierea malului apei, preferandu-le pe cele mai departate de uscat, acolo unde apa este mai adanca. Ele cauta cel mai inalt loc disponibil, pentru a observa din timp eventualii pradatori, scufundandau-se rapid in apa, la primul semn de pericol.

Habitat in captivitate

Un habitat eficace necesita, in primul rand, o atentie constanta acordata curateniei, spatiile in care traiesc avand nevoie de igienizare, in fiecare zi. Marimea acvariului depinde de numarul si marimea broastelor.

Daca aveti in intretinere o pereche si tineti broastele intr-un acvariu (care este, de altfel, si cea mai buna solutie), puteti determina marimea ideala dupa dimensiunile carapacei. Fiind animale acvatice, ele vor avea nevoie de o cantitate mare de apa, in care sa inoate.

Broasca testoasa are neaparata nevoie de o zona uscata unde sa se odihneasca si sa stea la caldura, in caz constrar, broscutele se pot ineca. Acest tip de habitat este denumit aqua-terrarium, cuvant care desemneaza un spatiu format dintr-o parte de uscat si una de apa. Cea mai simpla metoda pt a-l obtine este sa umpleti cu apa un acvariu pana la jumatate si apoi sa puneti inauntru cateva pietre sau bucati de lemn care sa se ridice deasupra nivelului apei.

Puteti, de asemenea, sa impartiti acvariul in doua sectiuni cu ajutorul unei bucati de plastic transparent. O parte va contine exclusiv apa, iar cealalta va fi umpluta cu pamant sau pietris si decorata cu plante sau roci mai mari.

O problema, care a iscat numeroase controverse, a fost cea referitoare la calitatea apei. S-a spus, deseori, ca, tinute in apa obisnuita, broasca testoasa va suferi de deformari ale carapacei, pierderea poftei de mancare si ciuperci, la nivelul carapacei. Statisticile demonstreaza insa, ca apa obisnuita nu dauneaza broscutelor testoase. Pentru a evita, va recomandam sa-i faceti o baie, dupa fiecare schimbare a apei. Folositi un burete moale, cu care frecati usor carapacea si astfel nu veti avea probleme cu nici un tip de ciuperca.

Iluminatul

Indiferent de tipul de broasca testoasa pe care il aveti in intertinere, fie ca sunt acvatice sau terestre, trebuie sa tineti cont de faptul ca aceste animale au nevoie de un anumit tip de lumina, cea spectrala, care imita foarte bine lumina solara.

Contactul direct cu acest tip de lumina joaca un mare rol in cresterea corespunzatoare a sistemului osos, precum si a carapacei. Becuri fluorescente de diferite marimi, ce asigura lumina spectrala, pot fi gasite in cele mai multe pet-shop-uri.

Va recomndam sa-l suspendati deasupra acvariului, pentru ca lumina sa cada direct pe broasca testoasa. Broscutele trebuie totusi sa fie expuse si la lumina obisnuita, raportul fiind de 4-6 ore expunere la lumina spectrala, in cadrul a 12 ore de lumina obisnuita.

Incalzirea

Broasca testoasa, ca si toate celelalte reptile, depinde foarte mult de temperatura mediului in care traieste, cu ajutorul acesteia reglandu-si temperatura corpului. Daca temperatura este prea scazuta, metabolismul broastei poate incetini, iar aceasta va refuza sa manance, poate intra in hibernare prematura sau poate chiar sa moara.

Filtrarea

Broastele testoase nu sunt animalele cele mai curate, asa ca filtrarea apei este mai mult decat necesara. Daca veti folosi un sistem mai elaborat de filtre, apa va putea fi schimbata la interval de o luna, iar cu un dispozitiv mai simplu, intervalul se micsoreaza la o saptamana.

Hranirea broastelor testoase de Florida

Hranirea naturala

Clark si Gibbons au realizat un studiu interesant avand ca subiect continutul stomacal al testoaselor care traiesc in doua lacuri diferite in rastimpul unei veri. Alimentele recuperate din stomac au fost triate si analizate. Cantitatea de calciu din mancare si din carapace au fost dozate, rezultand cateva concluzii:

• exista o schimbare de regim alimentar intre tineret si adulti;
• la populatia in varsta de 1 an aceasta schimbare intervine la sfarsitul verii;
• cantitatea de calciu este mai mare in alimentele de origine animala decat in cea de origine vegetala;
• exista o corelatie intre cantitatea de calciu continuta de carapace si marimea acesteia.

Pentru a explica aceste lucruri, cei dai autori cred ca exemplarere tinere de broaste testoase, pentru a obtine o carapace suficient de solida, trebuie sa se hraneasca cu alimente bogate in calciu, mai ales de origine animala (de obicei insecte).

Ajungand la o anumita talie, nevoile energetice cresc si broasca testoasa se hraneste cu plante mai putin bogate in calciu, dar aflate in cantitate mai mare si mai usor de procurat decat insectele. Schimbarea regimului apare la sfarsitul verii pentru ca este perioada cand insectele incep sa dispara.

Dieta la broasca testoasa de Florida

In natura, regimul testoasei de Florida este foarte variat: insecte, melci, raci, pesti, plante acvatice si, ocazional, animale moarte gasite in apa (mici pasari sau mamifere). Broasca testoasa este o specie carnivora in prima etapa a vietii si devine ierbivora pe masura ce imbatraneste.

Hranirea artificiala

Daca habitatul nu este bine intretinut, nu este posibila o nutritie corespunzatoare. Studiile de specialitate au dovedit ca dieta de baza ideala se bazeaza pe hrana preambalata, bogata in vitamine si minerale, ce asigura o alimentatie completa si echilibrata. Acest tip de hrana este disponibila in mai multe pet-shop-uri. Puteti suplimenta dieta de baza la broasca testoasa, cu rame, greieri, melci si creveti.

Broasca testoasa trebuie hranita la trei-patru zile, exemplarele tinere din doua in doua zile, iar cantitatea de hrana depinde de marimea fiecarui specimen in parte. In libertate, testoasele hiberneaza timp de doua-trei luni, dar in captivitate, datorita temperaturii constante asigurate si in perioada iernii, ele nu mai intra in hibernare.

In captivitate, ea poate fi hranita cu o mare diversitate de alimente: carne de vita si de pasare, ficat (pasare, porc, vita, vitel), peste de apa dulce, crustacee vii sau uscate, insecte vii sau uscate precum si larvele lor, melci de pamant sau de apa, salata si laptuci.

Puteti prepara o mancare delicioasa pentru broasca testoasa cu urmatoarele ingrediente: bucatele de peste proaspat si de carne de vita, ou crud, salata, crustacee uscate si viermisori de faina. Alimentele se amesteca cu ajutorul unei mici cantitati de apa calda in care s-a dizolvat gelatina. O foaie de gelatina solida faramitata este foarte buna. Puteti hrani broasca testoasa cu crochete pentru pisici sau pentru caini.

Daca broscutele testoase sunt hranite corect nu este nevoie de suplimente de vitamine. Vitaminele si calciul se administreaza la broastele carentate sau bolnave.

Cantiatea si frecventa meselor sunt corelate cu marimea testoasei si cu temperatura apei: cu cat temperatura apei este mai ridicata, cu atat animalul este mai activ si are nevoie de mai multa hrana. Testoasele care traiesc intr-o apa cu temperatura de 26 de grade Celsius mananca mai mult decat cele care traiesc la o temperatura de 20 de grade Celsius. Daca in acelasi spatiu locuiesc exemplare de marimi diferite, cantitatea de hrana distribuita trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat si cei mai mici sa manance.

Testoasele sunt lacome, de exemplu: o femela adulta de 1 kg este capabila, in conditii optime de temperatura, sa inghita, la o singura masa, 10 pestisori masurand intre 5 si 10 cm. De asemenea, poate sa manance un soarece mare!

Pentru indivizii adulti care traiesc la o temperatura optima, hranirea de doua-trei ori pe saptamana este suficienta, dar tinerii trebuie hraniti zilnic, o data sau de doua ori. Mancarea este consumata repede, iar surplusul trebuie inlaturat pentru a nu polua apa.

Inmultirea in captivitate la broasca testoasa

Depunerea oualor

Pentru o broasca testoasa, cuibul ideal e un adapost din nisip usor umezit si incalzit. Mama sapa un soi de vizuina, in care isi depune ouale, timp de 30 de min – o ora, dupa care va incepe sa le acopere.

Incubatia ar trebui sa aiba loc in alta parte decat cea aleasa de mama. Un container ideal poate fi realizat dintr-o cutie de platic, umpluta cu un strat de 7,5 cm de nisip, cu un acoperis cu cateva gauri mici, pentru a nu pierde umezeala. Ouale trebuie ingropate pe jumatate si trebuie sa ramana exact in pozitia in care au fost depuse. Pentru a nu pierde ouale, nu permiteti stratului in care le-ati ingropat, sa se usuce, si nu le lasati sa se ude.

Ingrijirea femelelor gravide

Femela gravida de broasca testoasa poate uneori refuza mancarea, dar acesta nu este un lucru neobisnuit. Duceti-o la veterinar numai daca observati o scadere rapida in greutate. Pe de alta parte, daca apetitul ei nu coboara, oferiti-i putin mai multa hrana decat de obicei.

Broasca testoasa gravida sta, de obicei, mai mult pe sol decat pe apa, preferand caldura care stimuleaza dezvoltarea oualor. In acest scop, va recomandam sa cresteti temperatura locului ei preferat. Gestatia dureaza, in general, doua-trei luni, dar poate varia de la un individ la altul.

Ponta si eclozarea

Ponta are loc dupa ce cuibul este sapat in pamant, in medie broasca testoasa depunand 6-12 oua, de forma ovala si masurand 24mm pe 26-35 mm (lungimea plastronului) la o greutate de 10 grame.

Incubatia artificiala se face la o temperatura de 27-30 grade Celsius, eclozarea producandu-se intre a 80-a si 90-a zi. Puiul de broasca testoasa deschide cochilia cu ajutorul dintelui situat la extremitatea maxilarului superior, pe care il pierde intre a 15-a si a 21-a zi dupa eclozare.

Dupa deschiderea cochiliei, puiul de testoasa nu o paraseste imediat, ci dupa 12-24 de ore pana la resorbtia masei viteline. Cand paraseste cochilia, masa vitelina atasata pe abdomen este destul de mare, dar se resoarbe rapid, in circa 2-3 zile.

Puii de broasca testoasa se pun intr-un mic acvariu cu apa la o temperatura de 28 de grade Celsius si nu sunt hraniti decat dupa ce masa vitelina este complet consumata.

Hrana puilor este identica cu cea pentru adulti. Incubatia este cea mai dificila perioada, de altfel ca la majoritatea reptilelor ovipare.

Clocirea si ingrijirea puilor

Ouale de testoasa sunt clocite in aproximativ 70-130 de zile, depinzand de temperatura si de specie. Dupa ce puii au spart coaja, mai pot ramane acolo o zi sau doua. Nou-nascutii trebuie pusi intr-un adapost propriu, cu o mai mare proportie de sol, si vor avea nevoie de hrana adecvarta si de iluminare potrivita. In primii doi ani, carapacea sa va dezvolta cel mai mult, asa ca va recomandam sa-i hraniti si sa-i vitaminizati corespunzator, pentru a impiedica afectiunile cauzate de eficienta de calciu.

Igiena testoaselor crescute in captivitate

Cand sunt ingrijite corespunzator testoasele de Florida sunt extrem de rezistente la boli. Broastele testoase, spre deosebire de mamifere, nu reprezinta insa semne de boala evidente decat dupa ce afectiunea este destul de avansata. Metabolismul lor lent face ca simptomele sa nu fie evidente, acestea putand trece chiar neobservate. Posesorii de broaste testoase trebuie sa cunoasca acest aspect pentru a le putea trata sau duce la veterinar din timp, fiind de preferat un medic cu experienta in tratarea broastelor testoase.

Sfaturi pentru posesorii de testoase:

• Spalati-va intotdeauna pe maini dupa ce ati atins o broasca;
• Nu le hraniti cu carne de pui, care poate transmite salmonela;
• Pastrati-le intr-un habitat sigur pentru a le impiedica sa scape;
• Asigurati-le un habitat corespunzator si spatiu suficient
• Informati-va despre necesitatile nutritionale si de habitat ale testoasei dumneavoastra;

Cum stim cand broasca testoasa este bolnava?

11 simptome de boala la broasca testoasa de Florida:

1. perioade frecvente de activitate in timpul hibernarii;
2. modificari ale comportamentului general si de nutritiecare se mentin timp de mai mult de 2 saptamani;
3. pete albe, gri sau rosii pe carapace sau pe piele;
4. carapace si piele moi;
5. secretie nazala;
6. secretie bucala abundenta ce apare la colturile gurii;
7. secretie oculara;
8. broasca testoasa sta in apa sau inoata pe o parte si nu se mai poate scufunda;
9. constipatie sau diaree;
10. miros neplacut;
11. activitate prelungita dupa lasarea intunericului;

Cele mai frecvente afectiuni la broasca testoasa de Florida

Avitaminoza A: Avitaminoza A este cea mai frecventa avitaminoza si cea mai usor de diagnosticat.
Simptome: edem palpebral bilateral cu exoftalmie. Pleoapele sunt inchise, iar broasca testoasa nu mai vede. In absenta tratamentului, broasca orbeste si moare prin anorexie prelungita. Aceasta carenta determina o hipercheratinizare a glandelor Harder: membrana nictitanta inflamata, ingrosata si vizibila in coltul ochiului nu mai acopera complet globul ocular si este congestionata. Pleoapele umflate se unesc si nu mai pot fi separate decat cu ajutorul unei spatule. Tratamentul consta in administrarea unui complex polivitaminic si tamponarea zilnica a ochilor cu o crema continand antibiotice si corticoizi.

Afectiunile ochilor la broastele testoase

Conjunctivitele uni si bilaterale apar dupa avitaminoza A, netratate sau prost tratate. Cel mai des, ele se datoreaza unei suprainfectii. Complicatiile cele mai grave sunt cheratita si panoftalmia. Leziunile lasa semne la nivelul pleoapelor. Broasca testoasa se scoate din apa, i se sterg ochii cu apa fiarta si racita, dupa care se pun picaturi cu colir sau se ung cu crema cu antibiotic. Daca este nevoie, se face si un tratament cu vitamina A.

Afectiuni respiratorii la broastele testoase

Bronsitele si bronhopneumoniile sunt frecvente. Primul semn de boala este inotul asimetric, plamanul atins fiind mai greu, testoasa se scufunda mai mult in apa pe partea bolnava. Daca sunt atinsi ambii plamani (rar), boala este mai greu de diagnosticat. Alte simptome sau formarea de bule cand testoasa respira la suprafata si elimina un mucus prin narine. Se preleveaza secretia pentru antibiograma. Testoasa este izolata pe uscat intr-o incapere incalzita (25-29 grade Celsius). Se administreaza pe cale generala un antibiotic. Pentru a preveni o astfel de infectie, broasca testoasa nu trebuie expusa in curent de aer si nici la variatii bruste de temperatura.

Bibliografie despre broasca testoasa:

1. Totul despre broaste testoase – Micii Giganti
2. Schimbarea regimului alimentar la testoase, David B. Clark si J.W.Gibbons, Copeia nr. 969, decembrie 1969, pag. 704-706 – Versiunea PDF (engleza)
3. Ioan Bud, 2000, Creşterea broaştelor ţestoase şi a şerpilor, Editura CERES, Bucureşti.
4. Lista cu carti de specialitate despre testoasele de apa si de uscat – testoase.com