Ce este amniocenteza?

Această procedură, amniocenteza, reprezintă extragerea de lichid din sacul amniotic folosind un ac introdus prin peretele abdominal. Este realizată în mod obişnuit la vârsta de 16 săptămâni a sarcinii (se realizează mai târziu, dacă este planificată o cezariană prematură, pentru a determina maturitatea plămânilor fătului). Procedura este complexă şi costisitoare, necesitând un medic cu experienţă, deoarece pot apărea complicaţii. Nu este recomandată tuturor.

Lichidul extras poate indica una dintre următoarele situaţii:

• boli genetice, cum ar fi boala Tay-Sachs, fibroza chistică, sidemia (anemia cu celule în seceră), beta-talasemia, sau distrofia musculară. La familiile unde există un istoric de tulburări metabolice, riscul ca un copil să aibă aceste probleme este de 1 la 4 dacă ambii părimţi sunt purtători;
• boli cromozomiale, cum ar fi sindromul Down, cunoscut în trecut sub denumirea de mongolism. Pe măsură ce femeile înaintează în vârstă, şansele de a avea un copil cu sindrom Down cresc. Doar 1 din 1 250 de femei cu vârsta de 25 de ani va avea un copil cu sindromul Down, dar 1 din 30 cu vârsta de 45 ani va avea un astfel de copil. Vârsta este un motiv important pentru a lua în calcul aceasta procedură. Femeile tinere care deja au avut un copil cu sindrom Down ar putea să fie îngrijorate că ar mai putea avea încă unul. Deşi acest lucru se întâmplă foarte rar, multe dintre aceste mame sunt interesate de amniocenteza;
• un fat de sex masculin la o mamă care este purtătoare a genei ce determină hemofilia. Bărbaţii pot moşteni această boală, dar femeile nu. Jumătate dintre bărbaţii a căror mamă este purtătoare a genei vor suferi de această boală.

În  acest proces de examinare a lichidului amniotic căutând cromozomi anormali sau supranumerari, se poate determina sexul copilului. Puteţi să cereţi medicului să nu vă dezvăluie această informaţie.

Amniocenteza este destul de sigură, dar există şi riscuri. Au apărut avorturi spontane şi probleme circulatorii ale fătului (sensibilizare Rh). Atunci când se realizează această procedură de către cadrele medicale competente, riscul apariţiei de complicaţii serioase este mai mic de 1%. Riscul avortului spontan după amniocenteză este sub 1 la 200.