Relația dintre timp și apă este mai strânsă decât îți poți închipui. Cele două au un numitor comun, ambele curg. Astfel s-a ajuns la masurarea curgerii timpului folosind curgerea apei, printr-un dispozitiv numit acum ceasul cu apa sau clepsidra.
CUPRINSUL ARTICOLULUI
Ce este apa din clepsidra?
Hidrogenul este un element chimic gazos, incolor, inodor şi insipid care dacă este combinat cu oxigenul, în anumite proporţii, creează apa. Chimic și practic, apa este egală cu 2 molecule de hidrogen și una de oxigen. Moleculele de apă se așează una lângă alta, în clustere (grupuri) de diverse dimensiuni. Astfel apa are mai multe tipuri de densități și diverse calități în funcție de aglomerarea moleculara.
Hidrogenul este adesea folosit ca exploziv sau pentru a crea explozie, fiind foarte inflamabil. Azi avem chiar vehicole hibride care consumă hidrogen, la fel arme, sau bombe. Este cel mai răspândit element în univers. Este primul element în tabelul cu elemente chimice.
Oxigenul, întreţine arderea. Focul, consumatorul nr. 1 de oxigen (după animale şi noi) se stinge repede în lipsa sa.
Cele două elemente, coincidenţa face că, puse împreună dau un element vital, apa pură. Se spune că dacă fixezi elemente ce aparţin celor 3 stări (gazos, lichid, solid) creezi viaţă sau organisme vii, ca exemplu componenţa corpului uman.
Uimitor!
Ceasul cu apa, inspirat pentru a măsura curgerea timpului
Ceasul cu apa era folosit în trecut de măsuratorii timpului care nu depindeau de observarea corpurilor cerești (precum soarele). Unul din cele mai vechi ceasuri cu apa descoperite a fost cel din mormântul lui Amenhotep III (datând de prin 1500 î.Hr.). Descoperit în templul de la Karnak în 1904, ceasul cu apa inventat de Amenhotep (după cum scrie pe pereții vasului) este acum depozitat la Muzeul Egiptean din Cairo.
Ceasul cu apa folosit în deverse epoci de către diverse culturi
În Grecia Antică se folosea un ceas pe bază de apă asemănător cu cel din imaginea alăturată. Ceasul de apă era folosit pentru a măsura curgerea timpului. Atunci, timpul curgea, azi, el trece sau se schimbă.
Indienii nativi americani foloseau si ei acelaşi sistem, precum şi unii din Africa. Dispozitivele lor au fost preluate de greci și romani, care au creat clepsidra. Au îmbunătățit invenția înlocuind apa cu alte materiale precum nisipul.
În Persia antică se folosea un ceas cu apă pentru a măsura trecerea timpului astfel: într-un vas mai mare plin cu apa se așeza un vas mai mic ce avea un orificiu. Apa intra și umplea vasul mic până când acesta se scufunda în vasul mare. Apoi cel care urmărea trecerea timpului, lua vasul mic, îl golea și îl poziționa din nou. Se număra de câte ori s-a umplut vasul mic.
În Orientul Mijlociu, în zona Golfului, se foloseau niște imense ceasuri cu apa cu elefanti precum vestitul ceas al lui al-Jazari. Creatia este mai mult o personificare a diferitor elemente culturale personificate de animale (Asia, China, India, Egipt și cultura Musulmana), toate impreună fiind un mecanism automatizat care anunta trecerea unei jumătăți de oră. Elefantul cară acest turn cu mecanisme, ce include un bol care treptat se umple cu apa si care angreneaza un mecanism într-un dragon, care îl face pe elefant să bată o tobă la fiecare jumătate de oră.
Europenii au trecut peste ceasul cu apa și încep să măsoare trecerea timpului, nu curgerea lui
Europenii au descoperit ineficacitatea în faptul că nu putea fi utilizat decat pentru a măsura anumite perioade de timp, scurte, depinzând de mărimea şi cantitatea materialului ce curgea. Aşa a fost nevoie să se adopte alt tip de ceas … mai capabil 🙂
Mi se pare mie sau noi am creat timpul? Adică el era, dar parcă nu ne păsa de el acum 10.000 de ani, nu?
Documentație despre ceasul cu apa:
- Infoplease – Prezentare generala a ceasului cu apă clasic
- Cel mai vechi ceas cu apa – Expus la Muzeul Egiptean din Cairo
- Despre ceasul cu apa descoperit la Kandak
- Ceasul cu apa folosit in Persia Antica – AtlasObscura
- Manuscript arabic despre ceasul cu apa si alchimistii din acea vreme (atribuit lui Arhimede)
Lasă un răspuns