Pentru noi, locuitorii acestei țări, cocorul este un simbol al primăverii și al redeșteptării naturii la viață. Pentru japonezi, cocorul reprezintă statornicia, este un simbol al fericirii, al dragostei, al longevității, al credinței maritale. Una din cele 15 specii de cocori, Grus, așa-zișii cocori japonezi, trăiește nu numai în Țara Soarelui Răsare ci și în China, Siberia, Coreea. În Japonia se cuibăresc în estul insulei Hokkaido, lângă Kushiro.
Pasărea are peste un metru jumătate înălțime și peste 13 kilograme în greutate, penajul alb, exceptând vârfurile aripilor și gâtul de culoare neagră și o pată roșie în creștet. Picioarele sunt, de asemenea, negre. Poate trăi mai bine de jumătate de veac. Cocorii din Hokkaido, spre deosebire de frații lor, nu migrează în timpul iernii aspre. Ei rămân pe loc, hrănindu-se cu grăunțele împrăștiate în mod special de oameni. Vara trec la regimul normal alcătuit din broaște, pești și insecte. Totuși, uneori, ei intră în apă și iarna, temperatura acesteia fiind mai ridicată decât aceea a aerului. Stau mult într-un picior, încălzindu-l pe celălalt în pene, din când în când protejându-și în același fel și ciocul. Primăvara caută locurile înverzite din apropiere unde își fac cuiburile, în care femela depune ouăle. Dansurile lor de împerechere sunt deosebit de grațioase, fiind o reală sursă de inspirație pentru artiști. Cu toate că femela depune câte două ouă în cuibul construit pe pământ de ambii părinți, de obicei supraviețuiește un singur pui, datorită dușmanilor naturali: vulpi, câini sălbatici, ciori. Puiul zboară la vârsta de trei luni, dar rămâne lângă părinți vreme de un an după care este lăsat să-și continue singur viața.
Împuținați de vânatul irațional, cocorii rămăseseră, în 1952, în numar de 33 de exemplare dar prin măsuri severe și o legislație adecvată, în anii ’80, ajunseseră la 319 și de atunci acest statornic și splendid exemplar continuă să se înmulțească.
Lasă un răspuns