Fie că este vorba de un copil de 2 ani care își mușcă “coechipierul” de joacă, fie e unul de 8 ani care își aruncă manualele pe podea sau un adolescent care își bolboresește nemulțumirile și înjură, e important să știm că, copiii de toate vârstele vor demonstra o gamă largă de frustrări. Copiii trec prin diferite faze. Atunci când trec prin diferite modificări mai dificile, sunt mai furioși și se simt frustrați. Felul în care dumneavoastră le răspundeți la aceste manifestări urmează să stabilească dacă se liniștesc apele sau se învolburează, dacă se va răbufni sau se calmează.
Iată în cele ce urmează câteva instrumente de lucru care să vă ajute în managementul furiei copilului :
Păstrați-vă calmul. Atunci când copilul este furios, el va avea nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a face față cu brio sentimentelor și frustrărilor. Nu vă enervați pentru că al dumneavoastră copil este supărat. Este o adevărată provocare să nu vă înfuriați din cauza manifestării copilului, dar dacă vă enervați și dumneavoastră, se va crea și mai multă confuzie, se va crea un haos.
Acceptați sentimentele de furie ale copilului ca fiind naturale.
Dacă înțelegeti faptul că al dumneavoastră copil este supărat, frustrat, acesta este primul pas în găsirea unei soluții productive. Mulți părinți au probleme ei însuși cu exprimarea furiei, motiv pentru care în momentul în care copiii sunt furioși, confuzia părinților va fi și mai amestecată. Atunci, în loc ca furia copilului să se manifeste doar în cazul lui, aceasta se extinde, fiind preluată și de către părinți.
Traduceți furia în sentimente.
Furia este un apel pentru ajutor. Când copiii sunt supărați, au nevoie să le înțelegeți sentimentele, să le acceptați și să stabiliți limite ale comportamentului manifestat.
Încercați să empatizați cu ceea ce simt.
Spuneți ceva de genul: “Ești supărat că trebuie să speli vasele?” sau “Te simți frustrat că nu poți să ieși afară acum?” Într-un fel puneți punctul pe “i”, dar le și arătați că îi înțelegeți, că nu sunteți orbi. Înțelegerea calmează situația.
Învățați-l despre sentimentele de furie și limitele sale.
Spuneți-i lucruri precum: “Este indicat să-ți manifești furia, însă nu este indicat să-ți lovești fratele”, sau “Este normal să fii supărat, dar nu trebuie să arunci cărțile pe jos”.
Fiți cât mai simpli și mai conciși în exprimare. În loc să-i țineți o prelegere, încercați să vă păstrați comentariile cât mai scurte și mai simple, fără reproșuri. Spuneți-i: “Să facem o pauză și vom vorbi mai târziu despre ce s-a întâmplat.”
Concentrați-vă asupra soluțiilor.
După ce ați empatizat, după ce lucrurile s-au calmat, atunci puteți găsi o soluție împreună. Întrebați și discutați despre soluție cu o voce prietenoasă și calmă: “Ce intenționezi să faci?” sau “Te pot ajuta cu ceva?” sau “Te-ai gândit la ceva?”.
Asigurați-l că “Totul va fi bine, vom găsi noi ceva.” Adoptați o atitudine de “doar pentru că suntem supărați, nu trebuie să ne stricăm ziua cu asta”. Ieșiți împreună la o plimbare. “Nu-ți fă griji, vom găsi o soluție.” Îmbrățișați-l cu drag și transmiteți-i că îl iubiți, pentru că are nevoie. Nu trebuie neapărat să i-o spuneți, e suficient să-i zâmbiți cald.
Lasă un răspuns