„Tatăl şi mama, egali în procreaţie, trebuie să fie egali şi în educarea copilului. Maternitatea şi paternitatea nu sunt două funcţii esenţial diferite- bărbatul şi femeia sunt la fel de înzestraţi fizic, intelectual şi afectiv ca să poată să-şi îngrijească şi să educe copiii.

Nimic, în afara prejudecăţilor nu impiedică un bărbat să ia parte la grijile pe care le sucită un nou-născut, nimic nu-l împiedică să-l spele, să-l îmbrace, să-l supravegheze, să-l plimbe; dealtfel există soţi care îşi ajută soţiile în aceste îndatoriri, spre binele copilului, care, încă din leagăn,învaţă intuitiv să vadă în tatăl şi în mama lui două fiinţe egale.

Funcţia maternă rămâne adesea în conştiinţa oamenilor un fel de renunţare la viaţa personală, un fel de sacrificiu de sine; educaţia fetelor preia acesteprejudecăţi; fetiţa a vazut-o pe mama ei sacrificându-se pentru copii mai mult decât pe tatăl ei. Fetiţa a învăţat de foarte mică, prin exemplu şi prin cuvinte, că datoria mamei este să renunţe la personalitatea ei şi să se consacre copiilor; nimeni n-a învăţat-o că sacrificarea personalităţii poate da naştere unor reacţii de posesiune şi agresivitate, pentru disimularea cărora devotamentul poate fi doar o mască. Nimeni n-a învăţat-o că o mamă frustrată este arareori o mamă iubitoare şi capabilă să suporte viitoarea independenţă a copiilor ei!

Când o femeie renunţă la o activitate sau la studiile care îi plăceau ca să devină mamă, ea îşi transferă aspiraţiile refulate asupra copilului, maternitatea devenind unica justificare a vieţii ei; atunci mamele îşi fac din copil centrul preocupărilor lor, devin exagerat de grijulii faţă de cele mai mărunte boli, faţă de cele mai neînsemnate rezultate şcolare, devin sclavele copiilor lor. Dragostea lor devine o temniţă, din care copilul va ieşi cu mare greutate.

Uneori mamele îi impun copilului idealul lor, ele hotărăsc în locul lui ce să facă în viaţă- de obicei, ceea ce ele n-au putut să realizeze- şi nu îşi pun problema dacă acest ideal corespunde sau nu aspiraţiilor şi aptitudinilor copilului.

Maternitatea se poate transforma  în pasiune, în dragoste exclusivă şi acaparatoare. Aşa cum unele femei îndrăgostite îşi sacrifică personalitatea obiectului pasiunii lor, unele mame renunţă la orice viaţă personală, la orice contact cu lumea ca să se consacre „cultului” copilului. Adesea acesta nu este decât un mijloc inconştient de a domina copilul, de a-i tăia aripile în mod subtil. Există tineri care renunţă la o profesiune potrivită aptitudinilor lor sau refuză o căsătorie care i-ar fi făcut fericiţi, ca să nu îndure reproşurile mamei lor, ca să nu o vadă suferind.”

„Drama eliberării femeii”- Mathilde Niel

Share the Love!

6 comentarii la „Rolul părinţilor în educaţia copilului”

  1. Adrian Matei

    Sunt tineri ce fac sacrificii in viaţa profesională şi personală doar de dragul părinţilor ?!? Cum aşa? Un tînăr în toată mintea face abstracţie de asta; mama poate suferi acum, dar îi va fi mult mai bine când o să-şi vadă copilul fericit cu noul job/ în familia proaspăt formată …

    După mine, nu ai o personalitate puternică dacă renunţi la decizii importante de dragul părinţilor. Tu eşti responsabil pentru ceea ce se întâmplă. Dacă te laşi influenţat acum, această (posibilă) greşeală te va „urmări” toată viaţa.

  2. tudor

    Geniile pot fi formate, asa ca influenta parintilor in viata copilului lor este decisiva

  3. Jorjette

    În cazul în care părinţii nu mai au nimic de împărţit, ideal este să se despartă, să i se explice copilului care este situaţia, deasemenea să i se spună că tatăl sau mama nu-l părăsesc şi să petreacă un anumit timp cu el…Am auzit de un caz în care un copil de 6 ani nu a mai vrut să meargă la grădiniţă deoarece i-a auzit pe părinţi vorbind de divorţ, şi aşa, ştia că dacă stă acasă tata nu va pleca.

  4. Paul
    Paul

    hnmmm… interesant ce ai scris tu pe aici. Dar povesteste-mi tu mie, cum crezi tu ca e mai bine pentru un copil: parintii sa ramana impreuna doar de dragul lui, astfel ei ajungand la un moment data straini unul de altul si nefericiti sau parintii sa fie separati?

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *