Longinus, precum Horațiu, are o poziție mai pragmatică. Întrebarea sa centrală este: ce este scrisul bun și cum ajungi sa scrii bine? Primul său răspuns este că scrierea bună împărtășește din ceea ce el numește “sublim”. Bun, până acum, acest lucru nu este de un prea mare ajutor. Scrisul bun este o parte a binelui, iar dacă vrei să știi cum sa scrii bine, trebuie să știi cum să te manifești în arta binelui.
Dar, ce este sublimul?
“Sublimul este o anumită distincție și excelență în exprimare”. Ei bine, asta este puțin mai satisfăcător, dar nu cu mult. “Limbajul elevat” al sublimului își propune să vrăjească publicul, nu doar întrun mod convingător ci transportă publicul, într-un mod captivant și încântător, la concluzia dorită de scriitor.
Deci, ceea ce am concluziona că se reduce la asta, ar fi: scrisul bun împărtășește din sublim și sublimul este compus din limbajul elevat care poartă cititorul în afara sinelui său, întrun loc din mintea autorului. Acest lucru este încă oarecum în ceață, dar devine mai clar pe parcurs.
Longinus identifică trei capcane (stiluri de scris) de evitat atunci când ești în căutarea sublimului și vrei sa scrii bine:
Stilul Pompos – Stilul pompos “transcede limitele sublimului” prin falsa atitudine și limbaj exagerat.
Stilul Pueril (grotesc) – Puerilitatea, grotescul (din lat. puer – băiat) este greșeala pe care Longinus o asociază cu pedantul: aceasta este compusă din “învățătură insignifiantă”, exprimare trasă de păr, ce devine de multe ori “țipătoare și stridentă”.
Stilul Fără pasiune (falsa exprimare) – Fără pasiune este expresia falsului, un fel de insipid, plângăcios, sentimentalismul celui mai decăzut numitor comun. Longinus identifică drept sursă a acestor “creșteri urâte și parazite în literatură”, “exercitarea noutăților în exprimarea ideilor”.
Invata sa scrii bine meditand asupra celor 5 caracteristici ale sublimului
Ca sa scrii bine, sub o formă și un stil ce te reprezintă, mai ai un ajutor. În lucrarea sa, Longinus merge mai departe spre identificarea celor cinci elemente ale sublimului:
- “puterea formării marilor concepții”
- “pasiunea vehementă și inspirantă”
- “modul corespunzător de formare a modelelor”
- “dicție nobilă” și
- “compoziție demnă și elevată”
El recunoaște arta măreață prin prezența ideilor mărețe. Ideile mărețe sunt concepte ale unor oameni măreți:
“Nu este posibil ca omul cu idei înțelepte și servile și scopurile predominante de-a lungul vieții lor să producă altceva decât ceva ce este admirabil și demn de nemurire. Accente mărețe așteptăm să cadă de pe buzele celor ale căror gânduri sunt profunde și grave.”
Acești oameni mari, capabili de idei mărețe vor fi de asemenea capabili de sentimente profunde și sincere ce transced emoțiile insipide “fără pasiune”. “Pasiunea vehementă și inspirantă” este necesară pentru voința sublimă, precum și ideile mărețe.
“Mare om, mare caracter” ar spune unii vorbind despre tine, despre scrisul tău. Dar acum, în încercarea ta de a afla cum sa scrii bine, găsești un sprijin introductiv în acest tratat Al Sublimului inspirat de lucrarea cu acelasi nume al lui Longinus?
Lasă un răspuns