Când m-am decis să îmi fac o toba din piele, am știut că va fi o experiență mult mai potrivită decât dacă aș cumpăra toba. Primul lucru constatat a fost acela că nu ştiam nimic despre cum se face o toba: cum prepar lemnul (cuva pentru tobă), pielea, cu ce anume se leagă, unelte necesare etc, dar am ştiut că trebuie să aflu cum să îmi fac singur o toba samanica (toba samanica inseamna ca este folosita in anumite ritualuri).
Voi prezenta mai jos situația mea, cum am reușit să îmi fac singur o toba din piele, cum am pregatit cuva de lemn, pielea pentru toba, legarea ei și finalizarea!
Pregătirea lemnului pentru toba din piele
Lemnul este special la o toba și trebuie ales cu grijă. Eu am reuşit să “scot” cuva dintr-un ciot de copac (cuva tobei din imagini este făcută din lemn de plop, ciotul l-am găsit uitat prin fundul unei ogrăzi şi mi s-a spus că are peste 100 de ani, ceea ce m-a incitat să îl folosesc). Şlefuirea cuvei luată dintr-un trunchi de copac este o muncă grea, necesită răbdare şi multă atenţie. După finisare, pe cuvă, pe partea exterioară, se pot sculpta semne , se poate picta sau desena. Pentru cuvă este de preferat să se folosească doar lemn.
Cunosc persoane care folosesc placaj în loc de lemn brut. Cu placaj, se va folosi un lipici special, rezistent la apa. Totuși slefuirea în lemn brut îți va oferi o cuvă specială. Poți șlefui cu dalta, cu aparate cu panza abrazivă etc. Tot ce ai nevoie ca să începi este o felie de trunchi de copac, cam cât de mare vrei să fie toba finală.
Cum se dă părul jos de pe pielea pentru toba
Pielea poate fi veche (pusă la uscat undeva prin poduri) sau proaspătă (direct de pe animal sau ținută în sare). In orice fel ar fi, nu trebuie să fie tratată cu substanţe chimice sau vopsită. Pentru toba din imagine am folosit o piele de viţel ce a stat la uscat într-un pod cu tot cu păr pe ea, mai bine de un an.
Am pus pielea în apă pentru aproximativ 2 ore (era prea tare şi nu o puteam îndoi deloc). Pielea a prins flexibilitate și am introdus-o într-un cazan. Se poate folosi o cada sau un butoi, eventual un lighean mare. Am preparat un amestec lichid din pastă de var şi apă călduţă. Pasta de var bine amestecată (într-o găleată, cu un băţ sau cu un malaxor folosit în construcţii ) se toarnă peste piele. Se completează cu apă şi se amestecă bine astfel încât varul şi apa să se omogenizeze.
Pielea trebuie să fie cu totul scufundată în apă (se pot folosi greutăţi: lemne sau pietre). Pentru o piele de circa 80cm/100cm am folosit o pungă de 5Kg de pastă de var. Pentru o piele mai mare se va folosi mai mult. Pentru una mai mică sunt suficiente tot 5kg. Pielea trebuie să stea în acea zeamă circa 3 zile. Se testează după trei zile dacă se rupe părul de pe piele. Testul se face uşor, prin tragerea cu degetele a unui smoc mic. Dacă se rupe ușor și se vede pielea din locul rămas, atunci scoți pielea și treci la pasul următor. Dacă nu se rupe uşor mai laşi pielea încă o zi cel puţin.
Sincer pregătirea pielii pentru toba din piele este munca cea mai murdară.
După ce scoţi pielea din zeama de var, trebuie să îi dai părul jos. Eu m-am folosit de marginea unei căzi pentru a pune pielea pe ea. Se poate folosi un buştean de lemn, finisat (să fie foarte neted fără chestii care ar putea zgâria pielea). Nu se folosesc suprafeţe plane ci suprafeţe curbate. Cu partea opusă a tăişului unui cuţit, adică partea cealaltă a lamei, am început să împing uşor părul. Am folosit un cutit de tartinat cu vârful rotund.
Practic procedeul este un fel de ras (bărbierit), părul se rade de pe piele cu lama de la cuţit dar nu cu partea cu tăiș ci partea opusa. Un secret practic ar fi acela că merge bine cu un cuţit cu vârful rotund, ca cel folosit la tacâmurile din set. Datul părului jos este o muncă care necesită timp. Nu trebuie să apeşi, nu trebuie să te grăbeşti pentru că dacă zgârâi pielea, când se va usca pe tobă sigur va crăpa şi munca ți-a fost în zadar.
Pielea rămasă fără păr se spală bine, se scurge de apă şi este gata pentru pasul următor, unde punem pielea pe toba samanica.
Cum se montează pielea pe toba samanica
Pielea trebuie să fie mai mare decât cuva tobei cu circa 7-15 cm, uniform. Depinde de cât de lată este cuva și cum vrei să arate la final. Pielea poate să îmbrace cuva sau să acopere doar o parte din lățimea cuvei.
Cuva se aşează peste piele (pe partea opusă părului) şi cu un creion se trasează cercul exterior al cuvei, pe piele. De la marginea cercului desenat se punctează 5-10 cm în afara lui, de jur împrejur. Se taie surplusul de piele astfel încât să rămână o bucată de piele rotundă după forma cuvei tobei plus surplusul. Deci se taie cu 5-10 cm mai mare decât cercul cuvei desenat pe piele.
Desenăm în continuare pe dosul pielii. Se pliază pielea pe jumate şi se punctează capetele cu 3 cm în interior. Se repetă pentru cealaltă diagonală, perpendicular. Apoi se schimbă pe diagonala dintre punctele aflate la unghi de 90 grade. În final vor fi punctate 8 sau 16 puncte, depinde de marimea tobei. Pentru toba din imagine am punctat de 16 ori pentru că are un diametru de 55/50 cm.
La final pielea se taie de jur înprejur precum în poza din imagine (cu răbdare să nu se ducă lama foarfecului pe unde nu trebuie). Se fac apoi găuri în punctele de jur împrejur. Buclele din exterior ale pielii tăiate nu trebuie să fie mai lungi decât lăţimea cuvei, dacă nu vrei ca pielea să îmbrace cuva. Bucla din interior se va duce pâna la 2-3 cm înainte de cercul cuvei (cel desenat prima oară). Cele 8 sau 16 puncte aflate în interiorul buclelor exterioare se vor găuri cu un cui mare sau cu o sulă prin împungere. Atenţie mare, diametrul găurii depinde de grosimea funiei folosite la legare.
Cum se face legarea pielii pe toba
Se pregăteşte o funie de cânepă (mai groasă, sau dacă este subţire se poate pune în două) sau una sintetică de o lungine cuprinsă între 10 şi 15 m . Se coase cu mâna începând din mijloc, apoi mers pe diagonală invers mersului acelor la ceas. Primul capăt va rămâne afară, se face nod, şi se coase numai cu un capăt. Mereu se ţine strânsă funia, dar nu prea strânsă să nu se taie pielea. O flexibilitate a funiei cusute este necesară.
La final cele 2 capete rămase vor fi folosite pentru a lega spirele câte 2 sau câte 4 depinde de câte puncte s-au făcut, în aşa fel încât să se creeze un plus, la fel ca în imaginile alăturate. Acest pas se face după ce pielea umedă, a fost strânsă pe tobă iar toba a stat la temperatura camerei pentru 2-3 ore. Şi aici trebuie atenţie pentru că prin acest procedeu pielea se strânge pe tobă şi nu trebuie insistat prea mult căci oricum se mai strânge când se usucă.
Cum se face o toba din piele nu mai este un mister
După acest pas, toba este gata. Ar mai urma o finisare, tăierea resturilor de funie, după ce s-au înnodat bine. Plusul realizat se înfăşoară într-un material moale şi plăcut la ţinut în palme.
Toba trebuie să stea la uscat 2-4 zile dacă înainte de prelucrare era deja uscată (dacă era o piele mai veche). Dacă pielea a fost proaspătă , toba va avea nevoie să stea la uscat 3-4 luni (poate şi mai mult). Intre timp poate fi folosita, insa ca sa se usuce de tot, are nevoie de cateva luni.
După cum se vede este preferabil ca pielea să nu fie proaspătă căci trebuie aşteptat mai mult până când toba va suna bine.
Cam aşa se face o toba din piele. De fapt acest procedeu l-am folosit eu pentru a crea toba din imagine. Am câteva idei iar următoarele tobe vor avea tehnici puţin mai diferite. Aş putea spune că experienţa aduce informaţii noi. Testând toba, sunetul aflat a fost cel mai minunat moment. Ovala, toba scoate subete multiple, cântecul ei diferă de zona unde este atinsă. Am observat că sunetul se schimbă în funcție de umiditatea din aer. Și câte nu aș avea să vă mai spun despre tobe .
Mai ușor și mai simplu decât cum am prezentat eu, nu cred că există. Poate nu am explicat eu mai pe înțeles, dar pentru o tobă trebuie să îți dedici mintea și trupul!
Lasă un răspuns