Eram în parc. Mă opresc, mă aşez pe o bancă şi privesc ca plictisitul la lucrurile din jur. Mă uit aşa părând interesat la oamenii ce mai trec pe lângă mine. Mai observ un copil făcând câte o chestie dea lor. La un moment dat pe banca din faţa mea se aşează doi. Unul părea că se bâjbâie pe la gură parcă ar intenţiona să se şteargă, se întoarce pe o parte a băncii şi scuipă o palmă de flegmă. Mă uit că de eram pe vizual în clipa aceea şi prind exact momentul când flegma cade în mare parte, dar îi rămâne pe buza de jos ceva şi văd cum se întinde. Ăsta cu un deget dă pe buza de jos să desprindă oarecum restul de flegmă.

Instantaneu în sinea mea am zis „ce greţos”! Apoi uitându-mă la el automat l-am etichetat în sinea mea „ce bădăran”. Stând i-am mai zis vreo două „ce scârbos de om”. Apoi colegul său îi spune „şi cât ai plătit ca să îţi scoată măseaua?”, iar ăsta cu gura lovită îi explica stâlcit că şapte sute.

Îmi este scârbă să mi se facă scârbă. E ca şi cum nu aş recunoşte un firesc. Faza asta este la fel ca atunci când un cuplu, iubiţi, căsătoriţi de peste 10 ani, fericiţi, merg adesea în cluburi speciale unde se lasă cu secs în grup. Întrebaţi ei spun că secretul lor este că se iubesc şi se respectă unul pe celălalt, dar alţii se despart imediat ce celălalt îi înşeală …

Scârbos sau nu, greaţa provine din educaţie. Bunele maniere ne fac nişte maniaci de perfecţiune. La fel de scârbos e pentru o femeie să-l vadă pe unul că se scarpină la instrument, pe stradă în văzul lumii; tot scârbos este să vezi în public pe unul cum vomită. Totuşi nu mai este scârbos la noi românii să vedem rahaţi de câine pe  asfalt, sau şi asta e o scârboşenie?

Mă gândesc că este scârbos atunci când stai într-un mijloc de transport şi ai pe unu în înghesuială, fix lângă tine căruia îi pute a hoit tot corpul. Scârbos este să vezi la un accident, de tren de exemplu, dacă ai bafta să fii fix pe acolo, un om descompus sau crăpat de-i curg maţele şi creierii pe jos.

Într-o lume plină de situaţii scârboase noi alegem să spunem că nu ne plac. O atitudine care oricum nu schimbă cu nimic scârba.

Mi-e scârbă şi de mine uneori! Iartă-mă dacă te-am tulburat!

Share the Love!

8 comentarii la „De îţi este scârbă?”

  1. Am răscolit prin internetul acesta stufos după ele.

    Multumesc pentru completarea cu link-ul tău. Întărește mai mult ideea articolului, anume, să scot cititorii sau cei care privesc pozele din liniștea somnolentă a realității construite de ei.

  2. costel

    am ramas profunt impresionata de calitatea postati, mi-ar placea sa scriu si eu tot asa

  3. Paul

    Toate bune si frumoase in articolul tau, dar chiar erau necesare acele imagini? Unii te citesc de dimineata…

    1. Ce să faci dragul meu, cam asta este realitatea. Într-adevăr, cam „neplăcute” imaginile şi vin ca o traumă asupra creierului nostru, dar acele lucruri care sunt ilustrare acolo chiar se întâmplă şi cred că poate trebuie să le ştim…

    2. Răspund greu? Oricum, mi-am cerut scuze nu? Motivele sunt şi ele prezente pe undeva, altfel articolul arăta altfel!

  4. phoenix

    ti se pare ca e scarbos…
    depinde cum privesti lucrurile astea..
    poti face o arta…nu :))?

    1. Dacă faci o artă cu aşa ceva, înseamnă că în fiecare dintre noi se ascunde un artist nu? Cam dur când iese afara din noi, dar asta e, atunci se crează arta ….

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *