Am putea crede că ghicirea norocului nu intră în cadrul magiei. Scriitorii medievali care au definit magia au inclus în ea diverse tipuri de divinatie, pentru că se întâmpla adesea ca vracii oficiali să fie și ghicitori. Divinatia este o metoda naturala sau intentionata de a descoperi lucrurile. E o modalitate de a invata si a sti ceea ce avem nevoie intr-un anume moment al vietii. Este o metoda naturala de a primi raspunsuri de la Univers.
La modul general se poate distinge o divinatie naturală și una experimentală.
Divinatia naturală
Observă și interpretează semnele care apar fără un efort deliberat. Visele, cântecul și zborul păsărilor, liniile mâinilor, fazele lunii, cometele, furtunile și alte preziceri erau considerate adesea semne de noroc sau de nenoroc. Divinatia naturală implică o atenție specială față de semnele mediului înconjurător. Este un obicei care poate prezenta interes, dar care poate deveni cu ușurință o obsesie.
In ultimul timp se pune accent pe divinatia numerelor. Frecvent, diverse numere ne apar in prim plar si avem tendinta de a le oferi o anume insemnatate. Sau le privim ca pe o confirmare, ca pe un raspuns la o intrebare, ca un semn al faptului ca suntem pe cale. Cu toate acestea, sa nu facem o obsesie din asta. Sa nu cautam sa ne uitam la ceas pentru a vedea ca acesta ne arata 11:11 sau 22:22. Sa nu cautam sa ne uitam la 3:33, la 2:22 , 21:21 si asa mai departe. Sa nu cautam sa dam un inteles sau sa transformam mesajul in cuvinte. Atunci cand intervine mintea, aceasta ne poate duce pe drumuri eronate.
Divinatia nu vine cu raspunsuri concrete, ea doar ne arata anumite ipostaze, ne evidentiaza anumite comportamente.
Divinatia experimentală
Acest tip de divinatie cere o acțiune deliberată. O actiune cum ar fi aruncarea zarurilor pentru a obține un sfat în iubire sau așezarea verbinei la capul pacienților pentru a se afla dacă vor trăi sau vor muri. Divinatia experimentală apare totuși ca fiind cea mai propice distracție. Seamana puțin cu jocurile de societate, cum ar fi folosirea la întâmplare a unui joc Oui-Ja. Cei care i se opun o pot considera un pericol serios. Cei care o practică îi atribuie un evident caracter ludic.
Această distincție între divinatia naturală și cea experimentală nu este numai una de rutină: ea reprezintă activități sensibil diferite. Când Venancius de Moerbeke insista asupra faptului că semnele naturii trebuie luate în serios, el exprima cu gravitate ideea că viața omului este plină de pericole la care el trebuie să fie mereu atent.
Anumite forme de divinatie experimentală pot fi cu siguranță, abordate ca utile și deloc frivole. Astfel, victima unui furt ar putea să vadă hoțul în vis, dacă doarme cu o floarea-soarelui la căpătâi; o persoană adormită ar putea răspunde la toate întrebările dacă inima și laba stângă a unei broaște îi sunt ținute suspendate deasupra gurii.
Predicatorii și alți moraliști nu obosesc niciodată condamnând diverse forme de divinație. Ei vor să acrediteze ideea că aceste forme fac parte din expresiile cele mai obișnuite ale magiei, a căror naivă popularitate îi îndeamnă la acele permanente exhortații invitând la încetarea practicării lor. Totuși, autoritățile respunsabile de urmăririle judiciare par să fi avut o atitudine mai degrabă tolerantă cu privire la divinație în general, iar ghicitorii nu riscau să se trezească în fața judecătorilor decât în condiții cu totul particulare.
Îndrăzneala de a prezice moartea unui monarh putea fi considerată un fapt de trădare. Se considera a fi periculoasă oricare ar fi fost epoca. De asemenea, divinatia pentru găsirea unui hoț, dacă acesta se dovedea a fi nevinovat, atrăgea consecințe serioase. Mai problematic în perioadele vechi era considerată invocarea demonilor pentru aflarea de informații. In multe cazuri vrăjitorii și vrăjitoarele ce au murit au fost acuzate de invocarea demonilor.
Lasă un răspuns