Drumul spre zero absolut începe cu ideea de a “fabrica” frigul care are mai puţin de 150 de ani – în 1850 a fost construit primul frigider. În 1877 se reuşeşte lichefierea aerului, apoi a oxigenului şi azotului… S-a crezut la un moment dat că ar exista gaze “perene”, dar rând pe rând au “cedat” hidrogenului şi heliului. Urmatoarea oprire: spre zero absolut, adica minus 273 o C.
Astăzi ne aflăm la o miliardime de grad. Ne putem apropia şi mai mult, putem, cine ştie cum să “sărim” dincolo de el, dar în zero absolut nu ne vom putea afla niciodată. Oricât de posibil ar fi imposibilul!
De ce ar fi atât de important să înțelegem ce înseamnă zero absolut? În primul rând pentru că temperatura de zero absolut înseamnă inerția moleculară. Orice sursă de căldură nu este nimic altceva decât accelerarea moleculelor. Într-o masă lichidă, cum suntem noi oamenii, accelerarea moleculelor este mai ușoară decât într-o masă solidă cum sunt pietrele. Moleculele se ciocnesc una de alta și asfel prin reacții se produce căldura.
Zero absolut – 7 aspecte despre inerția moleculară absolută
- Așadar, zero absolut am putea spune că înseamnă inerție absolută. Capacitatea de a rămâne absolut inert oricărui element i-am atribui asta, pare o fantezie. Privind o stâncă, am spune că ea este inertă, dar în lumină totul se mișcă. Pătrundem în structura moleculară a pietrei și vedem că acolo este activitate mare.
- Ne mutăm în întuneric și ne putem da seama că simțim frigul seara. Asta nu înseamnă decât senzațiile de la nivelul pielii din cauza diferențelor de temperatura dintre interiorul nostru și exteriorul nostru.
- Putem încerca o criosauna (-197o C) dar fizic nu putem să atingem starea de zero absolut adică să ne înghețăm până la o inerție moleculară. De ce totuși propun să ne gândim la această ipoteză?
- Să presupunem că avem un corp care ar fi în zero absolut, în interție moleculară absolută. Oare l-am putea vedea? Oare faptul că vedem lucrurile nu înseamnă tocmai vibrația moleculară în contact cu lumina?
- Orice moleculă studiată se confirmă că este activă în continuu. Întro eventuală oprire a vibrației, ceea ce rămâne nu mai este ceea ce a fost.
- Un act filozofic și științific ce mă pune pe gânduri. De ce ar vrea omul să observe temperatura de zero absolut aplicată pe un … ceva? Sper că nu ca să aplice pe el însuși!
- Încă un aspect și am încheiat pledoaria. Viață înseamnă vibrație, vibrație cu lumină crește, lumina produce prin vibrație, culori! O viață precum știm noi, așa arata, în culori! Întunericul nu este nimic altceva decât absența luminii, ori asta înseamnă cumva că nu este vibrație în întuneric? Absența luminii într-un mod absolut, este posibilă?
Lasă un răspuns