Ceea ce nu-mi place este ceea ce mă face vulnerabil. Aş admite că este fals ceea ce spun, dar nu pot face asta, şi nici să admit că este adevărat. Şi atunci brusc mă îndrept către a mă descoperi aşa cum sunt eu. Poate ca şi tine sau poate unic, cert este că pot spune orice, pot face orice şi pot admite că din ceea ce mă vizează, poate sau nu să fie adevărat, ori nici una nici alta.
Nu-mi place durerea, şi ea este o poartă deschisă spre a primi o grămadă de chestii nefolositoare. Am o durere de vreo săptămână, asta da problemă căci de o săptămână, doar de ea dau atunci când stau în liniştea mea.
Am ajuns să o observ cu amănuntul. Pot spune despre ea că e un punct de durere, de mărimea unui măr, pe jumătatea stângă a spatelui, imediat sub osul omoplatului, la un deget distanţă de coloana vertebrala. Pulsează, durerea menţinându-se câteva secunde apoi intensitatea scade până când nu o mai simt.
Cum sa vindec o durere de spate
Am observat de asemenea că mă doare atunci când poziţia coloanei nu este dreaptă şi relaxată. Vorbesc despre o durere insuportabilă dar atât de banală încât aproape că nu vreau să fac nimic ca să dispară. Pur şi simplu sunt uimit cum o simplă senzaţie îmi creează un disconfort atât de mare. O accept pentru că îmi place să o studiez ca un sadic. Îi sunt fidel şi nu îmi scapă nici o schimbare din manifestarea ei. E o durere penibilă cu care m-am trezit acum câteva zile.
Un alt amănunt important este acela că o recunosc. Da, această durere de spate am mai avut-o în trecut. Exact la fel, exact în acelaşi loc pe spate. O durere care a dispărut acum a revenit. Acum o observ pentru că în trecut (cam cu 2 ani în urmă) a trecut fără să fiu eu prea atent la cum s-a manifestat.
Ar întreba cineva, de ce mă preocup cu observarea durerii şi de ce nu mă duc la un doctor să mă tratez. Eu am durerea şi din acest motiv ar fi aiurea să implic pe cineva în povestea mea. Mai ales că e durerea mea, eu o simt, eu am ocazia să trăiesc cu ea, iar un doctor când mă vede, dacă eu nu îi spun nimic, el nu ştie nimic despre durerea mea.
Chiar mi se pare absurd să mă tratez de această durere, să o fac să dispară, să fac ceva să nu mă mai doară. O dată pentru că e o diferenţă între a vindeca şi a ameliora, pentru că la mine vindecarea presupune să eliberezi cauza ce a generat efectul, ori să lucrezi asupra efectului, e o ameţeală, o falsă credinţă cum că vindeci ceva. Si al doilea motiv ar fi : Cine cunoaşte cauza? Sincer, încă nu o ştiu, dar având în vedere că este vorba despre viaţa mea, cum poate altcineva să ştie care e cauza? Eventual pot fi îndrumat, dar rezolvarea, nu tot mie mi se cuvine? Poate cineva fără voia mea sau fără ştirea mea, să umble la cauza durerii mele de spate?
Ar putea, dacă eu aş fi 100% sincer cu acel om, ori dacă el ar fi 100% sincer cu el însuşi, respectiv cu mine. Dar, durerea mă face să mă rezum la mine căci eu o am pe a mea şi alţii o au pe a lor.
O viaţa plina de durere e ca un ciaun ce fierbe, mereu are nevoie de apă căci dacă nu, nu are ce fierbe în ciaun, poate doar ciaunul să se ardă, de la fiert pe uscat…
Deci eu continui să hrănesc cumva cauza durerii mele de spate. Ştiu că toate sunt trecătoare şi schimbătoare de la un moment la altul, că nimic nu durează, totul se transformă, desigur doar dacă laşi natura să lucreze pentru tine! Pentru mine, eu , o victimă a minţii mele şi chiar a celei colective, căci sunt un individ din marea societate!
Lasă un răspuns