Multă vreme femeia a fost supusă dominaţiei evidente a tătălui şi a soţului. Ea a fost victima constrângerilor sociale, juridice şi a propriei ei lipse de cultură. Astăzi, autoritarismul, efectul societăţii asupra membrilor, este mai viclean şi mai ascuns. Femeia este pe cale de a dobândi egalitatea în drepturi cu celălalt sex.
Bărbatul a renunţat adesea la atitudinea sa dominatoare. Femeia dispune în general de bani, ea poate să se ocupe de educaţia copiilor, circulă liberă, face cumpărături după posibilităţile pungii şi a fanteziei ei, dar asta nu înseamnă că e liberă! Liberă este atunci când reuşeşte să scape de constrângerile societăţii, când trăieşte în afara tuturor limitărilor existente la toate nivelele.
Societatea exercită asupra celor două sexe o constrângere anonimă şi furnizează noi mituri, cu care, fără ca bărbaţii şi femeile să-şi dea seama, întăresc alienarea.
Sub forme diferite, civilizaţia a dat bărbatului şi femeii acelaşi stil de viaţă pasională:
- el este acaparat de spiritul competitiv al vieţii sale profesionale şi politice, de câştig, de patima vitezei;
- ea este dominată de căutarea unei fericiri alcătuite din plăcerea de a poseda cât mai multe obiecte, de dorinţa de a se identifica cu marginile puse în circulaţie de mass-media.
Femeia pentru barbat si el pentru ea
Şi bărbatul, şi femeia duc, fiecare în felul său, o viaţă pasională în care fiecare îşi pierde adevărata libertate ca să se facă sclavul stereotipurilor impuse de societatea de consum.
Aceeaşi societate a dat femeii moderne nu numai iluzia liberăţii, ci şi a egalităţii: pentru că femeia conduce ca şi bărbatul cu nu ştiu cât la oră, pentru că se uită ca şi el la televizor, pentru că duce ca şi el duminica o viaţă “în sânul naturii”.
Femeia se crede egală cu bărbatul, dar adevărata egalitate nu se găseşte în identitatea pasiunilor, adică în identitatea alienărilor. Adevărata egalitate rezultă din dreptul fiecăruia de a se exprima ca individ autonom şi creator!
Lasă un răspuns