Erotismul la putere?

Nevoia de comunicare nu este specifică doar universului feminin. Lipsa de comunicare constituie astăzi un rău al societăţii actuale, un rău de care suferă,  în egală măsură şi bărbaţii şi femeile. Deşi cele două sexe par să trăiască în universuri complet diferite,  ele sunt totuşi victimele aceluiaşi rău.

Importanţa acordată de civilizaţia noastră sexualităţii exprimă acest rău. Femeia deja a început să se identifice cu rolul său sexual. Împlinirea sexuală a devenit preocuparea esenţială a cuplurilor şi nu numai.

A devenit erotismul o nouă religie care tinde să înlocuiască vechiile religii spirituale?

Erotism-s.n. Atitudine erotică; exagerare a sentimentului erotic; senzualitate(DEX).

Este uşor de înţeles importanţa erotismului actual: prăbuşirea vechilor valori a lăsat un gol, care ar fi putut să fie umplut cu uşurinţă dacă bărbaţii şi femeile ar fi învăţat dialogul creativ.

Din păcate, mecanicizarea şi birocratizarea vieţii au împiedicat această mutaţie şi n-au reglementat raporturile dintre sexe; bărbatul a început “să fugă de propria sa libertate” în căutarea unor noi valori absolute: goana după profit, după confort, după noutate, după plăcere sexuală. Această căutarea a plăcerii absolute nu este ruptă de cultul pentru noutate, de frenezia care îi împinge pe indivizi să cumpere, să consume, să risipească, să cumpere din nou, din nou să consume şi tot aşa. Mulţi tineri îşi “omoară” plictiseala într-o permanentă aviditate de senzaţii noi: “consumă” bărbaţi sau femei aşa cum consumă ţigări, maşini, mâncare, peisaje…

Mulţi oameni au impresia că nu mai pot găsi o plăcere “naturală” decât în actul sexual. Erotismul este, într-adevăr, un leac împotriva neliniştii pe care o dă izolarea, împotriva neliniştii provocate de lipsa bucuriilor, a creativităţii în muncă şi în viaţa socială. Erotismul conferă celor singuri o impresie trecătoare de înţelegere, o senzaţie pur fizică şi superficială de comunicare.

Christiane de Rochefort a arătat că erotismul constituie o căutare mistică, un mijloc de a scăpa de insuportabilul sentiment de singurătate… Se pare însă că această căutare duce însă de cele mai multe ori la deziluzie.

Se crede că schimbând partenerul sau poziţia, se poate atinge fericirea absolută, comunicarea perfectă. Cum până acum , din câte ştiu, absolutul nu a fost atins, tot aşa şi individul, după o astfel de experienţă, se vede mai singur decât la început şi simte din nou nevoia de a începe iar căutarea unui nou partener.

Până la urmă ce este erotismul?

Erotismul constituie o pasiune- cea a unei fiinţe dezvăţate de plăcerile efortului creator şi de bucuriile dialogului, a unei fiinţe ce speră să-şi găsească fericirea prin pasivitate (nu cea sexuală!).

Erotismul se manifestă de multe ori între parteneri beţi sau drogaţi. Aceştia probabil simt nevoia să-şi adoarmă conştiinţa, pe a lor şi pe a partenerilor, ei încearcă să nu mai vadă în partener o fiinţă umană individualizată, ci doar un instrument de plăcere. Departe de a elibera fiinţa umană de obligaţii şi de convenţii, crează alte convenţii şi noi sentimente de culpabilitate. Mulţi tineri consideră ca pe o “obligaţie” să aibă cât mai multe experienţe sexuale şi să le realizeze perfect ( ştim cu toţii comediile cu câte un personaj “virgin” de care râde toată lumea, care este luat peste picior şi care trebuie să treacă peste acest moment cât mai repede cu putinţă). Tinerele deja încep să se simtă vinovate şi inferioare dacă nu sunt atrăgătoare din punct de vedere sexual şi dacă nu au multe aventuri (de aici pleacă şi copierea în masă a stilurilor-care de cele mai multe ori eşuează).

Erotismul transformă partenerul într-un obiect- ca persoană, el este ignorat. Femeia se pare că dintotdeauna a fost considerată un obiect, dar se pare că în momentul de faţă, şi bărbatul a început să devină obiect pentru femeie!

Femeia este cea care sexualizează din ce în ce mai mult. Revistele, mass-media- au jucat un rol foarte important în această hipersexualizare: silueta, privirea, îmbrăcămintea, atitudinea…au toate o semnificaţie erotică.

În concluzie, se pare că prejudecăţile sau păstrat, numai că şi-au schimbat forma. Prejudecăţile actuale nu fac decât să sublinieze din ce în ce mai mult separarea sexelor.
Acum putem vorbi despre alte valori: la bărbaţi – puterea, banii, ideologiile diferite, pasiunea jocului şi a vitezei, la femei-tinereţea, frumuseţea, pasiunea de a cumpăra, moda, identificarea cu vedetele.

Pasiunile comune celor două sexe par să apropie pe bărbat de femeie în timpul liber şi să le prilejuiască un anumit dialog şi o anumită independenţă. Este doar o aparenţă, deoarece cei doi nu sunt egali şi autonomi pentru simplul fapt că au aceleaşi pasiuni în timpul liber.