Femeia Modernă a reuşit să pară mult mai tânără şi mai atrăgătoare decât înaintaşele ei, în schimb ea e copleşită de noi îndatoriri. Să recunoaştem că nu este prea uşor să semeni cu Brigitte Bardot sau cu oricare altă vedetă (e nevoie de nenumărate ore acordate coafatului, machiatului, îmbrăcatului, dietelor).
Multe femei îşi petrec puţinele ore libere citind reviste stupide, alergând prin magazine, făcându-şi rochii care se demodează în câteva luni, coafându-se, altfel spus, creându-şi o existenţă cu griji frivole, care le împiedică să se gândească la grijile adevărate ale vieţii şi ale lumii şi care le taie pofta de lecturi serioase şi le consumă timpul necesar pentru a se cultiva sau pentru a cunoaşte problemele societăţii.
Este de dorit ca femeia, ca şi bărbatul, să se preocupe de înfăţişare şi să dorească să lase celor din jur o impresie cât mai demnă şi mai plăcută, dar accentul excesiv pus de superciaciala noastră societate pe tinereţe, frumuseţe, eleganţă- “închide” femeia de azi într-un comportament narcisist şi copilăros, care nu face decât să-l întărească pe cel primit prin educaţie şi care o rupe de adevăratele probleme.
Societatea noastră, în care idealul este SĂ PARI (să pari tânăr, frumos, bogat, etc ) şi SĂ POSEZI (cât mai mulţi bani, maşini, cel puţin două case, multe telefoane mobile, haine şi multe altele), refulează, atât la bărbat, cât şi la femeie, nevoile esenţiale de cunoaştere, de creaţie, de solidaritate, de iubire, de dezvoltare. Numai răspunzând unor asemenea nevoi putem să depăşim angoasa în faţa bătrneţiişi a morţii, angoasă pe care civilizaţia noastră o dezvoltă cu atât mai mult cu cât caută fără succes să o alunge cu ajutorul unor avantaje de ordin material.
Pentru multe dintre femei, imaginea celorlalte tinde să devină o sursă de obsesii şi de suferinţe (ce şi cum să fac să slăbesc, ce să fac să arăt altfel, ce tip de cosmetice să utilizez, şi întrebări ar fi multe ), confruntând mereu imaginea din oglindă cu cea pe care i-o oferă revistele (din paginile cărora este exclusă de cele mai multe ori imaginea femeii mature care începe să îmbătrânească, ca şi cum o asemenea femeie ar fi un monstru).
Femeia de azi ajunsa la vârsta maturităţii, care îşi are frumuseţea ei, se simte umilită şi “vinovată” că nu seamănă cu vedetele, ea îşi foloseşte o bună parte din energie încercând cu mijloace artificiale să crească în propria stimă de sine şi să se regăsească într-o imagine de vis.
Importanţa pe care o dobândeşte azi mitul tinereţii este măsura dezumanizării unei civilizaţii care înăbuşă nevoia de creaţie şi de dragoste-uniune: individul care se realizează în muncă îşi uită vârsta, iar cel care iubeşte cu adevărat nu vede ridurile tovarăşei sale.
Nu există dubiu că femeia casnică trecută de maturitate este una din principalele victime ale miturilor întreţinute de puterea banului; ruptă de viaţa activă, lipsită de tinereţe, rămasă singură, pentru că copiii au crescut şi au plecat de lângă ea- unei asemenea femei nu-i rămâne decât să fugă de umilinţa şi de golul existenţei ei prin încercări disperate de a-i imita pe tineri; dimpotrivă, femeia matură care ştie (şi poate) să aibă o viaţă personală creatoare şi generoasă îşi trăieşte maturitatea nu ca pe o umilinţă, ci ca pe o stare de înflorire.
Femeia de azi?
Femeia de azi este identificată cu seducătoarea, cu vampa şi este făcută indirect de materialismul şi de erotismul acestei civilizaţii, fiind “acuzată” de “devirilizarea” bărbatului şi de “feminizarea” societăţii.
Nu femeia modernă este cea care a inventat această nouă şi seducătoare imagine a ei, bărbatul este cel care continuă şă modeleze femeia după o imagine pe care o doreşte el. Cât despre femeia care acceptă să se identifice cu această imagine, ea nu face decât să se supună încă o dată conformismului impus de bărbaţi, adică să trăiască din iluzii: iluzia unei fericiri în pasivitate şi supunere, iluzia de a se crede adevărata stăpână a bărbatului.
Lasă un răspuns