Ai observat și tu formalitățile inconștiente, automatismele ce le folosim în comunicare? Observ că vorbind între oameni, am tendinţa de a utiliza anumite exprimări, prezentate cât se poate de sincer, şi cu o oarecare necesitate dacă e să privesc feedback-ul pe care partenerii de comunicare mi-l solicită.
Aceste exprimări, vreau să le numesc formalităţi. Le spun aşa pentru că se regăsesc într-o oarecare generalizare a principalelor puncte ce la momentul actual descriu o comunicare, la nivelul în care suntem acum din punct de vedere al capacităţilor noastre de a ne exprima verbal.
Am descoperit, printr-o observare foarte superficială asupra cantităţii ce cred că este mult mai mare decât îmi pot imagina, câteva astfel de formalităţi.
Exemple de formalităţi inconştiente
Te înţeleg. Această formalitate oarecum rezolvă o dilemă între partenerii de comunicare, oferă celui vizat o confirmare (defapt comunicare are nevoie de confirmare), iar celui ce uzează formalitatea îi oferă un răgaz pentru a putea continua cu perceperea mesajului şi celelalte aspecte ale comunicării. Este o formalitate neclară pentru că oricât de definitivă ar fi decizia, rămâne mereu un aspect neperceput identic, şi spun asta referindu-mă la faptul că unica noastră experienţă de viaţă ne formează o unică percepţie aşadar o unică modalitate de a înţelege. Cu alte cuvinte, când cineva ne spune că ne înţelege, e doar o formalitate pentru a depăşi momentul.
Mai vorbim şi altă dată. Este o formalitate des întâlnită în momente în care doi urmează să încheie comunicarea. Oarecum este posibil ca acea altă dată să fie peste 30 de ani, dar momentul va fi depăsit cu o percepţie subtilă cum că timpul chiar nu contează. Dacă cei doi privesc un oarecare moment trecut, ca şi o pauză în comunicare dintre ei, este posibil ca această formalitate să lase un gust amar, pentru că , cu cine îţi este drag să vorbeşti cu greu accepţi să nu ştii cât va trece până vei mai vorbi.
Ne mai auzim. Este tot o formalitate de încheiere, iar faptul că face referire la auz, inconştient cred că crează o reamintire a momentului tocmai consumat. Un oarecum, ne mai auzim ca şi acum.
Cred că un procentaj foarte mare dintre exprimările noastre în comunicare sunt formalităţi. Aş putea spune că feedback-ul de prost gust este descris de aceste formalităţi. O comunicare calitativă probabil ar coincide cu un sistem plin de mesaje şi feedback-uri utile pentru ambii parteneri de comunicare.
Mă gândesc la atitudinea noastră faţă de partenerii de comunicare şi chiar nu cred că aceste formalităţi vor deveni mai mici la număr, atâta timp cât încă mai găsim oameni care vor să fie ascultaţi, nu ştiu să asculte, şi nu ştiu să-şi exprime nici sentimentele nici ideile prin cuvinte potrivite, în sensul că să vină din nevoia de a comunica un feedback pe măsura mesajului.
Ce ne lipseşte?
Lasă un răspuns