Giulgiul din Torino este un fals realizat de Leonardo Da Vinci ?

Cele două ipoteze cu privire la Giulgiul din Torino, mai exact referitor la autenticitatea și originea lui, sunt și astăzi enigme greu de crezut. Biserica Catolica respinge cu vehemență orice teorie ce atacă autenticitatea Giulgiului cel sfânt și asta nu poate stârni decât și mai multe teorii ale conspirației creștine.

Giulgiul din Torino un fals realizat de maestrul Leonardo Da Vinci

Ipoteza potrivit căreia marele Leonardo Da Vinci ar fi realizat Giulgiul din Torino, a stârnit valuri de proteste în cadrul lumii catolice. Această teorie a făcăturii, face obiectul unei lucrări, elaborate de cercetătorii englezi Lynn Picknett și Clive Prince.

În cartea lor, cei doi britanici susțin că Leonardo Da Vinci a realizat giulgiul misterios folosind o tehnică fotografică primitivă și a împrumutat propriul chip pentru imaginea lui Iisus. După ce explică în amănunt modul extrem de simplu în care un geniu de talia lui Leonardo a putut realiza înscenarea, autorii încearcă să găsească și motivul pentru care această personalitate controversată a Renașterii a pus la cale fabricarea acestui „giulgiul cel sfânt”. Ei consideră că italianul era membru al unei secte care considera că adevaratul Mesia fusese nu Iisus, ci Ioan Botezatorul!

Ajungând aici, trebuie să spunem că, sub aspect religios, Leonardo Da Vinci a fost o fire extrem de ciudată. Unii îl consideră, bazându-se pe criticile aduse de el superstițiilor din vremea sa și, atenție, adorării falselor relicve creștine (falsul comis ar fi, prin această perspectivă, o ironie sfidătoare adusă acestora), un ateu.

Daca Leonardo Da Vinci a fost ateu, el a fost si un precursor al raționaliștilor de azi, în vreme ce alții, contradictoriu, văd în el un om pios, prin prisma numărului mare de subiecte cu caracter religios pe care le-a pictat.

Picknett și Prince dezaprobă ambele teorii: „Leonardo Da Vinci a fost un eretic și, cu mai mult ghinion, ar fi putut sfârși pe rug. Nici ateu, nici creștin, el a realizat exact lucrările ce i s-au comandat, înscriind însă în ele, criptate, mesajele ciudatei sale credințe.

De altfel, singurele opere pe care el le-a pictat „cu dragoste”, după propriile-i marturisiri, sunt cele ce i-au stat alături până la moarte: „Mona Lisa” (conform unor teorii, un veritabil autoportret, de asemenea încifrat) și un tablou reprezentându-l pe Ioan Botezatorul.

Alte controverse stârnite în jurul lui Leonardo Da Vinci

O carte apărută în 1982, tot în Marea Britanie, acreditează ideea existenței, în Franța medievală, a unui grup secret – Înainte-mergătorii Sionului – menit să-i protejeze pe cei din dinastia Merovingienilor, descendenți direcți, în opinia adepților acestei secte oculte, ai lui Isus și ai Mariei Magdalena(idee preluată, de altfel, și de Umberto Eco în excelentul sau roman „Pendulul lui Foucault”). Autorii cărții afirmă că Mare Maestru al acestei grupări a fost nimeni altul decât… Leonardo Da Vinci!

Și mai multe controverse pare să ridice, în opinia lui Clive Prince, „Cina cea de Taină”, o capodoperă a picturii universale, pe care însă cercetătorul britanic o consideră ca fiind o expunere evidentă de simboluri eretice. El exemplifică aceasta prin faptul că vinul, simbol sacru al euharistiei, lipsește aproape cu desăvârșire din pahare, iar pâinea, de asemenea un simbol sfânt pentru creștini, în acest context, este doar puțin începută (după el probabil ar trebui să se îmbete ca simbol al euharistiei) . „Aceasta ar putea fi o dovadă a apartenței lui Leonardo la secta franceză, care consideră, atrăgându-și asupră-i anatema Bisericii, că Iisus supraviețuise crucificării!”. Mai mult decât atât, savantul din Albion considera, examinând atent pictura, că apostolul Ioan ar fi fost de fapt reprezentat ca… o femeie, acest lucru fiind pus în evidență de silueta să delicată, de mâinile prelungi și fine și de colierul de la gât!

Însa, cea mai aprinsă controversă este cea legată de afirmația potrivit căreia Iuda, cel care stă întors cu spatele la Isus, nu ar fi decât reprezentarea lui Leonardo însuși, care a vrut astfel să demonstreze adversitatea sa față de credința creștină.

Oare cât să fie adevar, din toată aceasta demonstrație tulburatoare, și cât pură speculație? Sau o fi vreo urmă de adevăr?

Cavalerii Templieri aclama originea chipului de pe Giulgiul cel sfânt sub portretul lui Jacques de Molay

O ipoteză la fel de senzațională a fost pusă pe tapet de către alți doi englezi, autointitulați „neotemplieri”, Christopher Knight și Robert Lomas. În cartea lor, „Al doilea Mesia”, cei doi acreditează ideea că, de fapt, chipul de pe Giulgiul din Torino, ar aparține, nici mai mult, nici mai puțin, decât ultimului Mare Maestru Templier, Jacques de Molay.

„Suntem convinși că este vorba despre acesta, susțin britanicii. Personalitatea proeminentă a lui Jacques de Molay, faptul că mulți îl priveau ca pe un Mesia – de altfel însăți înfățișarea lui aducea foarte mult cu cea a lui Isus – au facut ca Marele Maestru să fie considerat un inamic, chiar un eretic, prin prisma ritualurilor de inițiere secrete ale templierilor, de către Biserică.

Filip cel Frumos, regele Franței, îl ura de moarte, gelos pe popularitatea lui, dar mai ales pe bogățiile uriașe și pe faima templierilor. Procesul ce li s-a intentat a fost o înscenare de la un cap la altul și chiar dacă azi se știe ca Jacques de Molay a murit pe rug, există mărturii conform cărora, înainte de a fi ars, el a fost crucificat. Efigia sa s-a imprimat în mod miraculos pe o bucata de lână cu care trupul în agonie a fost acoperit, înainte de a fi dat focului. Iar în sprijinul acestor afirmații vin și mărturiile științifice, care atestă fără tăgadă că giulgiul datează nu de acum 2000 de ani, ci din evul mediu!”

Cartea britanicilor s-a bucurat de un extraordinar succes, în ciuda valului de controverse pe care l-a declanșat în mediile știintifice și religioase.

Să fi fost așadar Jacques de Molay omul de pe Giulgiul din Torino?

Puțin probabil că vom ști vreodată adevărul. Ceea ce știm, totuși, în legătură cu acest personaj controversat și învăluit în mister este că, așa cum consideră mulți dintre istorici, spusele sale rostite înainte de a fi ucis, „Dumnezeu ne va răzbuna!”, par a se fi îndeplinit, persecutorii săi, regele Filip al Franței și papa Clement, murind la puțină vreme după arderea sa pe rug, din cauze încă neelucidate pe deplin…

Giulgiul din Torino datat cu Carbon-14 – Originea lui este undeva în secolul 13 (aproximativ între anii 1260 și 1390)

În 1988 Vaticanul a aprobat ca mostre din Giulgiu sa fie datate cu Carbon 14, in trei laboratoare independente, din Anglia, Elvetia si SUA. Testele pe micile mostre de pânză au dovedit o cotă de 95% a originii sale între anii 1260 și 1390. Testarea cu carbon-14 este o miscare laborioasă care a început cu calibrarea masinilor de testare prin teste pe diverse alte obiecte vechi:

• Mostră dintr-o pânză escavată dintr-un mormant din Qaṣr Ibrīm din Nubia.
• O bucată de panză atribuită mumiei lui Cleopatra din Thebes.
• Fire din mantaua Sfantului Louis din Anjou (vezi țesături din secolul XII).

Laboratoarele din Arizona, Oxford și Zurich au oferit rezultatele testelor cu carbon-14 calibrat după mostrele oferite de diverse muzee din lume. Originea Giulgiului din Torino este plasată în perioada 1260-1390 Anno Domini!

Noi teste ADN realizate pe controversata pânza de in arată prezenta mai multor secvențe de ADN mitocondrial (transmis de la mamă la copil), aparținând atât europenilor, cât și nord Africanilor și indienilor. Au fost descoperite chiar urme ale unor plante din întreaga lume: molizi din Europa, trifoi din zonele mediteraneene, salcâm din America de Nord, peri şi pruni din Asia de Est. Cercetatorul Barcaccia, cel care a studiat praful aspirat de pe Giulgiul din Torino, afirmă că cea mai veche mostră ADN provine din India, ceea ce probabil face referire la originea confecționării pânzei.

Referinte:

1. Analiza Giulgiului din 1988
2. Documentarul Leonardo: The man behind the shroud
3. Forumul neotemplierilor
4. Analizele ADN ale particulelor de praf de pe Giulgiul din Torino – Padova, Italia, 2015