Din clipa în care auzim ceasul deşteptător dimineaţa, începem să solicităm organele de simţ şi implicit creierul și acele clipe de liniște încep să dispară. Privim, citim, urmărim ceva cu atenţie, ascultăm ştirile sau sunetele oraşului. În ansamblu ne orientăm atenţia în afara noastră şi o parte bună a energiei din sistemul propriu o consumăm. de asemeni creierul rămâne “în priză” aproape continuu.
Zilnic se pot găsi câteva minute – aşa cum găsesc unii timp pentru o ţigară – în care să exersăm o retragere a simţurilor foarte simplă, care atrage după sine o odihnă a celulelor nervoase.
Mai întâi vă aşezaţi într-un loc liniştit. La început ţineţi ochii închişi ca să vă adunaţi. Surâdeţi vouă înşivă, descreţiţi fruntea, ridicaţi uşor colţurile gurii. Poziţionaţi mâinile pe abdomen şi conştientizaţi zona capului. Imaginaţi-vă gândurile, grijile – coborând sub palme ca o cascadă subţire. Rămâneţi câteva clipe cu mintea liniştită. Acum creierul se încarcă.
În aceeaşi manieră, coborâţi văzul – ochii, auzul – urechile, mirosul – nasul, simţul gustului – limba şi pipăitul – simţirea în piele sau palme. Percepeţi cum sunteţi centrat în abdomen, având toată atenţia acolo. Reveniţi uşor, deschideţi ochii, frecaţi palmele şi masaţi faţa şi gâtul.
Surprindeţi diferenţele: cum eraţi înainte şi cum sunteţi după exerciţiu. V-aţi relaxat? În caz contrar mai exersaţi!
Lasă un răspuns