Insusirile Lui Mesia – Fiul Omului – după profetul Daniel

Vorbind despre cartea profetului Daniel, exegeţii biblici au fost în primul rând interesaţi de sintagma “Fiul Omului”. Interesează expresia aramaică “bar-enos” ce poate fi găsită la Daniel 7:13 pentru că traducerea ei în limba greaca “o uioV tou anqrvpou” este foarte prezentă în Noul Testament. Această sintagmă se crede că face referire la trasatura mesiatică a Mântuitorul Hristos și la insusirile Lui Mesia. Prin această expresie toate caracteristicile Lui Mesia au un sens mesianic de care nu pot fi despărţită.

Insusirile Lui Mesia – un eseu în 5 părţi, pe care simbolic vă invit să le pătrundeţi:

1. Cartea profetului Daniel – capitolul al 7-lea – „Am privit în vedenia de noapte şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:13-14)
2. Consideraţiile creştine despre cartea profetului Daniel – Luând în considerare cele de mai sus e foarte probabil ca sintagma „Fiul Omului” să fi apărut şi altundeva (în spaţiul cultural iudaic sau aiurea) după cum există şi posibilitatea ca autorul referatului biblic la care ne referim să fi resemnificat sensul expresiei, îmbogăţindu-l. Nimic nu ne poate convinge că dacă unul şi acelaşi cuvânt (de exemplu) apare în două locuri diferite, înseamnă acelaşi lucru. Altfel spus, pledăm aici pentru celebra maxima latină: „si duo dicunt idem non est idem.”
3. Referiri nou-testamentare despre “Fiul Omului” – În cadrul problematicii Noului Testament din acest secol, putem afirma că Fiul Omului a fost şi este încă un punct arzător, de maximă importanţă pentru orice biblicist. Cercetări recente au adus o lumină nouă în ceea ce priveşte expresia aceasta şi au argumentat că nu era un titlu folosit în cercurile iudaice şi, mai mult, că nu era larg răspândită aşteptarea mesianică ce avea ca prim punct de interes pe Fiul Omului.
4. Comparând textele din Noul Testament cu cele din profeţia lui Daniel – Sintagma care poate fi găsită în evangheliile sinoptice este o uioV tou anqrvpou. După cum susţin comentatorii(1) această expresie, în greacă, ce ar însemna în mod natural „fiu al omului”, nu este ceva obişnuit pentru greci ci, ea, putea fi înţeleasă (la început, cel puţin) doar de un semit vorbitor de limba greaca.
5. “Fiul Omului” din cartea profetului Daniel – Mesia – Considerând analiza iudaică a textului ca întreg putem afirma că, în general, interpreţii văd în pasajul din cartea lui Daniel (7:13) un text mesianic, chiar dacă au existat şi voci care au pledat pentru identificarea sintagmei cu poporul lui Israel sau cu unele manifestări ale lui Iahve.

Bibliografia folosită în această cercetare despre insusirile Lui Mesia după profetul Daniel:

• A. F. Galle, Daniel avec commentaires de R Saadia, Aben-Ezra, Raschi, Paris, Lerous 1900;
• D. S. Margoliouth, A Commentary on the Book of Daniel by Jephet Ibn Ali the Karaite, Oxford, Clarendon, 1889
• H.J. Mathews: Abraham Ibn Ezra’s Short Commentary on Daniel, Greenwood, 1975, vol. 2 (appendix)
• The Dead Sea Scrolls Uncovered, Barnes and Noble Books, New York, 1994.
• Hermann Gunkel, Schopfung und Chaos în Urzeit und Endzeit: Eine Religionsgeschichtliche Untersuchung, Gottingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1895
• Rollin Kearns, Vorfragen zur Christologie (3 vol.), Tubingen, Mohr/Siebeck, 1978-1982
• John F. Collins, Daniel, Fortress Press, Minneapolis, 1993
• Casey, P. Maurice, Porphyry and the Book of Daniel, Journal of Theological Studies, 27 (1976) p. 15-33
• Johannes Theisohn, Der auserwahle Richter, Studien zum Umwelt des Neuen Testaments, 12, Gotingen, Vanderhoeck und Ruprecht, 1975
• Geza Vermes, An Aramaic Approach to the Gospels and Acts, Oxford, Clarendon, 1967, p. 327-28;
• Norman Perrin, A Modern Pilgrimage în New Testament Christology, Philadephia, Fortess, 1974 p.23-40; idem Rediscovering the Teaching of Jesus; Ny; Harper and Row 1967 p. 164-73
• R. Bultmann, The History of the Synoptic Tradition, N.Z. Harper and Row, 1968, p. 112, 122 şi 128 şi 151-152; idem, Theology of the New Testament, (vol. 2), N.Z., Scribner, 1951;
• Ferdinand Hahn, The titles the Jesus în Christology: Their History în Early Christianism, London, Lutterworth, 1969;
• A. J. B. Higgins, Jesus and the Son of Man, Philadelphia, Fortress 1964, R.H. Fuller, The Foundation of New Testament Christology, N.Y., Scribner’s, 1965
• Norman Perrin : Mark XXV: 62. The End Product of a Christian Pesher Tradition?; idem The Son of Man în the Synoptic Tradition apud idem A Modern Pilgrinage, ed. cit;
• Philipp Vielhauer, Aufsatze zum Neun Testament, Munich, Kaiser, 1965;
• John R. Donahue, Recent Studies on the Origin of ‘Son of Man’ Gospels, Catolical Biblical Quarterly, 48 (1986) p.485-86 şi 494-496
• N. Perrin, A Modern…, p. 10-18 şi idem Rediscovering the Teaching… p. 176-181
• Bultmann, Synoptic Tradition, p. 112, 122, 128 şi Higgins, Jesus and the Son of Man, p 185-209.
• Joseph A. Fitzmayer, A Wondering Aramean, în Catolical Biblical Quaterly, 48 (1986) p. 145-153;
• J. C. Trever şi W. H. Brownlee, The Dead Sea Scrolls of St. Mark’s Monastery II, fasc. 2;
• Plates and transcriptions of the Manual of Discipline, New Haven, The American School of Oriental Research, 1951.