„Invocă elementaii, spune R. Schwaeble în Le Probleme du mal, atrage larvele, ordonă-le să ducă duşmanului tău vreo otravă savantă; duşmanul, prevenit de o prezicătoare sau de vreun expert în ştiinţe oculte, se apără şi respinge mesagerul. Acesta poartă bine încărcătura şi ar dori s-o folosească fie împotriva expeditorului, fie împotriva destinatarului. Acesta refuză încărcătura, care se abate asupra ta. Asta-i lovitura întoarsă!”

Lovitura întoarsă acţionează, deci, ca un bumerang. Vraja malefică se întoarce împotriva celui ce face vrăji. Pentru a-l conjura, adevăratul vrăjitor trebuie să acţioneze în cel mai mare secret… Pentru a reuşi, operaţia trebuie să fie triunghiulară, adică să prevadă, în afară de victima desemnată, un animal sau un obiect (un recipient umplut cu apă, o bilă de ceară, o foaie de gelatină, o cuşcă a lui Faraday, o scândură acoperită cu cuie…).

Se spune că, în 1624, Blaise Pascal a fost victima unei vrăji de ură. El slăbea văzând cu ochii. Bunicul său s-a hotărât să aducă o vrăjitoare; aceasta a mărturisit. Copilul nu putea să fie eliberat de vrajă decât dacă trecea pe sub un animal. Tânărul Pascal a făcut ce i s-a spus şi s-a vindecat. În alte împrejurări, vrăjitorul poate foarte bine să sufere o lovitură întoarsă şi să se afle în situaţia acelor imprudenţi despre care vorbeşte Dr. Teuscht în V Enooitemeni (1928), atunci când ne descrie ultimele lor clipe:

„Ei mor brusc, prăbuşindu-se strâmbaţi, zgâlţâiţi timp de câteva clipe de convulsii stranii, zbătându-se şi urlând ca unii posedaţi, sau sunt roşi de o boală pe care corpul medical n-o poate explica.”

Mulţumită Diavolului, majoritatea vrăjitorilor nu prea descântă şi, în concluzie nu primesc nici cea mai mică lovitură întoarsă!

Share the Love!

Spune care este gândul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *