Spirit si materie – obsesia tuturor timpurilor si a inteligentei si curiozitatii omenesti. Ideea atomista a circulat deopotriva in filozofia greaca si in cea indiana, distanta mare dintre cele doua nuclee de civilizatie antica nu ar justifica vreun imprumut al uneia de la alta. Dar nu numai cele doua culturi vechi au fost preocupate de ceea ce exista in materie sub aspect infinitezimal. Sa spunem ca ideea atomista ar putea fi prima indrazneala a inteligentei omului de-a patrunde in nevazutul lumii, in ceea ce este ascuns in materie. Cum spune Lucian Blaga: “Corpurile extensive si vizibile se alcatuiesc din combinatiuni de atomi invizibili si inextensivi” – referindu-se la doctrina indiana Vaisesika.
In coabitare milenara cu atomismul s-ar afla si ideea de spirit. Indefinibil, puternic in sine si mai presus de orice putere materiala, spiritul este considerat coordonator, promotor si receptor al tuturor celor ce locuiesc in materie. Este de mirare ca parapsihologia, care identifica spiritul cu atatea manifestari ce-i construiesc domeniul, nu a parcurs o intuitie geniala, aparuta cu aproape trei secole in urma si nascuta in Europa si nu Orient. Este vorba despre ipotezele si teoriile filozofului, matematicianului si enciclopedistului german Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716).
Conceptia filozofica a lui Leibniz introduce in circuitul gandirii asa-numitele monade, instituind de fapt monadologia. In monade savantul german vede identitati spirituale distincte, el le considera drept substante, cu o bine structurata autonomie, indivizibile. Este vorba despre “principiul originar al existentei”, de fortele vii ale Universului. Lui Leibniz ii datoram descoperirea principiului conservarii fortelor vii ale Universului. Fortele-substante, universale, au o rata de existenta infinita in Univers; ele sunt, cum am spune azi, spirite, asadar am avea de fapt un univers de spirite, fiecare posedand propria-i identitate inconfundabila, eterna: principiul este acelasi ca la specia umana – exista indivizi asemanatori dar nu exista indivizi identici.
Leibniz accepta ideea ca Dumnezeu a stabilit de la inceput, o data cu legile universale, proportia desavarsita intre suflete si corpurile oamenilor. De asemenea, spune Leibniz, Dumnezeu emite continuu radiatii de noi spirite. O alta idee este aceea a liberului arbitru, a libertatii absolute date de Dumnezeu omului, dar acestea sunt dublate de vointa omeneasca, datorita acesteia sunt pe pamant binele si raul, pacatele si tot felul de erori. Conform ideilor lui Leibniz, omul traieste in cea mai buna dintre lumile create de Dumnezeu, El fiind prin definitie bun si iubitor…
Dublul fiintelor
Conceptia la care ma refer postula ideea ca tot ce gasim pe planeta noastra, trebuie sa existe si in alta parte, de pilda in cer – ideea de cer fiind inteleasa cu sensul general de Univers integral, de infinit si de unitate totodata in planul amplu al Cosmosului. Sa recunoastem ca nici ganditorii mesopotamieni si nici savantul Leibniz nu cunoscusera ipoteza confirmata de altfel, a existentei anti-materiei si, pe aceasta baza de cunoastere, existenta unor asa numite anti-lumi, sau, cum li se mai spune, lumi paralele…
Fascinanta idee! Sa poti intelege si sa se poata atesta faptul ca tot ce exista pe pamant, exista si in cer! In Mesopotamia erau chiar descrise lucrurile, de la palate si obiceiuri omenesti, la oricare alta manifestare din lumea noastra, dublate aievea in alta lume…
Existenta energiei-spirit poate confirma, din perspectiva multor fenomene paranormale, si chiar religioase, existenta in structurile Universului a acelei forte coordonatoare, matematice si arhitecturale care sta la baza tuturor manifestarilor materiei vii si deopotriva a materiei nevii. Un punct de vedere care-i transfera culturii mitul si instaureaza, din multe puncte de vedere, intelegerea spirituala a lumii si a Universului.
Lasă un răspuns